În așteptatea numărului 2 al revistei noastre, vă prezentăm anticipat editorialul cu care se va deschide revista.
La răsăritul numărului doi al Mămăligii de Varșovia ne întrebăm aici în redacție, cam cine ne apără interesele noastre de români care locuiesc în Polonia?
Guvernul Poloniei, pe care îl susținem (vrând-nevrând) cu taxele noastre, adoptă o lege care pune semnul egal între orice nepolonez și un potențial terorist. Respectiv, departe de a fi recunoscuți ca membri ai acestei societăți, în care se prea poate să ne trăim întreaga viață, în care muncim, în care ne străduim să ne clădim cuiburile, ni se spune clar și inechivoc că suntem (potențial) mai răi decât „cei mai răi polonezi”. Ne referim aici la diviziunea pe care au introdus-o liderii partidului actual de guvernare PiS între polonezii buni – susținătorii lor – și polonezii de categoria cea mai rea (najgorszy sort polaków) – cei care se revoltă împotriva practicilor dubioase și antidemocratice puse în aplicare de către guvernul PiS.
Statul polonez va putea, fără mandat judecătoresc, să ne asculte telefoanele, să ne citească imeilurile, să ne desfacă pachetele, să ne oprească în orice clipă din drumul nostru și să ne ia amprentele digitale, doar pentru că nu suntem deținători de cetățenie polonă. (Vedeți în revistă textul petiției inițiate de către fundația Panoptykon și proiectul de lege antiterorism.)
Din punctul nostru de vedere această lege este una discrimatorie. Ne pune clar într-o categorie aparte, cea a străinilor care sunt suspecți prin însuși faptul de a fi străini. Pentru cei dintre noi care suntem cetățeni UE, această lege constituie o încălcare a dreptului nostru european de a nu fi tratați discriminatoriu în alte state UE.
Ni se pare că suntem discriminați. Dar, acum, ce putem să facem? Cum putem chestiona procedurile respective? Dat fiind că nu suntem specialiști în drept, ci doar un grup de cetățeni îngrijorați să zicem, ne-am gândit să cerem ajutorul Ambasadei României în interpretarea proiectului de lege, pentru a ne convinge că drepturile noastre nu vor fi încălcate în urma promulgării noii legi. Ne-am încurajat prietenii din alte țări să-și contacteze ambasadele în aceeași chestiune.
Ambasada României a cercetat problema și ne-a asigurat că, dacă vom avea probleme din cauza noii legi (care pare a fi în contradicție cu tratatele europene), ne vom putea adresa cu încredere ambasadei. Ambasada, însă, nu ia nici o măsură acum, preventiv, pentru a încerca să asigure că nimeni nu va avea probleme din cauza legii.
Chiar a doua zi după ce ne-am adresat Ambasadei, Serviciul român de Informații Externe (SIE) a făcut o declarație interesantă. Într-un context fără legătură cu situația din Polonia, SIE a declarat public că „nu monitorizează cetățenii români aflați în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securități”. Aha, iată că SIE este de părere că o practică ce seamănă foarte mult cu ceea ce sunt pe cale să facă polonezii este securistică. Totuși autoritățile noastre nu par extrem de îngrijorate de ce se întâmplă cu cetățenii lor de prin Polonia (deși președintele român, mai ținem minte, este un mare iubitor al diasporei și pe umerii ei a ajuns la Cotroceni).
Ne-am adresat și unui euro-parlamentar român, specialist în drept, care, spre deosebire de Ambasadă, și-a exprimat alarma față de textul legii și a promis că va ridica problema în propriul grup parlamentar și că va lupta ca aceste îngrijorări să își facă locul în rezoluția pe Polonia a Parlamentului European. Cineva, totuși, ne ascultă.
Ca răspuns la îngrijorările noastre, am primit și această notă din partea Ambasadei Moldovei în Polonia:
„Dragă redacție „Mămăliga de Varșovia”, vă mulțumim pentru mesaj. Ambasada a luat act de informația prezentată. Complementar, Ambasada va consulta opinia Centralei și opiniile altor Ambasade acreditate la Varșovia pentru a determina viitoarele sale acțiuni vizavi de subiectul abordat.”
Până una alta, machetăm numărul 2 al almanahului urmăriți de gândul – cine ne apără?
Este o întrebare importantă mai ales în contextul politic actual din Polonia. De când a venit la putere, PiS a luat o serie de măsuri menite să promoveze interesele poporului polonez (așa cum le percepe acest partid, evident), printre care se numără promovarea unei educații naționaliste, transmiterea de mesaje cu caracter naționalist prin mass-media publică, sau această lege anti-tero care îi arată cu degetul pe străini, nemaivorbind de distrugerea pas cu pas a sistemului judiciar. În acest climat, extrema dreaptă poloneză înflorește, iar guvernul e departe de a-i condamna. Limitele dintre dreapta conservatoare și extrema dreaptă sunt păstrate neclare din motive electorale. Conform unor statistici recente de la biroul Avocatului Poporului polonez, la o săptămână-două, câte un străin este atacat pe stradă în Polonia. Unele dintre aceste persoane ajung la spitale în stare gravă în urma atacurilor respective. Cunoscuți de-ai noștri străini au fost intimidați pe stradă sau în transportul public (fiecare membru al redacției are si el povestea lui). Polonezii, obișnuiți cu vederi xenofobe, nu se mai tem să le expună în gura mare. Este un mediu în care ne este din ce în ce mai greu să respirăm, deși știm foarte bine că cea mai mare parte a polonezilor sunt oameni cumsecade care nu ne-ar dori răul niciodată. Dar mesajul urii se răspândește. A pune într-un text de lege că străinii sunt suspecți de terorism doar prin faptul însuși de a fi străini contribuie clar la acest climat.
Atmosfera care se construiește acum în Polonia este importantă și pe plan internațional. Același gen de naționalism asociat cu teamă și ură pentru străini este instigat în mai toate țările europene la ora actuală, nu doar de partidele de extremă dreapta ci și de unele forțe politice mainstream. Cel mai recent, acest gen de discurs promovat de o mare parte a spectrului politic, a condus la efecte devastatoare în Marea Britanie. Britanicii au votat pentru ieșirea țării lor din UE, crezând în primul rând că în acest fel vor opri imigrația. Consecințele, pentru Marea Britanie si Europa, sunt cel puțin incerte, probabil negative. Ieșirea din UE nu îi va scăpa pe britanici de străini, dar ar putea avea efecte economice și sociale foarte negative. Britanicii au fost efectiv fraieriți de clasa lor politică.
Oriunde am fi în Europa, la Vest sau la Est, aceasta este o problemă cu care trebuie să ne confruntăm: cum să facem să minimalizăm ura, cum să facem să forțăm clasa politică să se concentreze pe problemele sociale reale în loc să ne amețească cu țapi ispășitori de altă naționalitate sau rasă.
Dar, pentru moment, să lăsăm aceste gânduri negre la o parte și să trecem la o prezentare a numărului. Veiți găsiți în filele acestui volum, ca de obicei, texte în trei limbi, română, engleză și polonă în care discutăm uneori mai liric alteori mai polemic lucruri care frământă comunitatea noastră de vorbitori de limbă română din Polonia. Dacă e să descriem coloană vertebrală a numărului, apoi, indubitabil, aceasta este coliziunea localnicilor cu migranții, de multe ori, refugiați din teritorii acaparate de războaie crâncene. Tema editorialului nostru este, poate, o latură mai neagră a tematicii generale a numărului, care vorbește despre migrație în general. Vă urăm o lectură plăcută, și îndrăznim să credem, iluminatoare!
Redacția
Foto. Jeff Blackler/Rex/Shutterstock. Imagine preluata din The Guardian, apartinand articolului despre o campanie simbolica anti-rasista, agrafa ca simbol al luptei cu rasismul. https://www.theguardian.com/commentisfree/2016/jul/01/britain-racism-safety-pins-brexit-migrants-xenophobic
Mămăliga de Varșovia / Mamałyga Warszawska 