Despre înjurături și statul de drept sau gâtul umflat al lui Erdoğan

autor: Lidia Gheorghiu Bradley

Afacerea din jurul scheciurilor comediantului Jan Böhmermann a devenit una de importanță de stat atât în Germania cât și în întreaga Europă, atrăgând cancelarei Angela Merkel critici din toate taberele, dar și sprijin din partea unor jurnaliști cât și al publicului.

 

Screenshot from 2016-05-10 20:57:06
Secvență din parodia  „Erdowie, Erdowo, Erdogan”  

 

 

Personal, fiind o admiratoare a angajamentului Angelei Merkel de a primi refugiații sirieni, irakieni și afgani în ultimele luni ale anului 2015, inițal am ezitat să mă confrunt cu afacerea Böhmermann, adică cu ceea ce părea la prima vedere o nouă înfrângere a principiilor generoase susținute de cancelară după și mai tristul acord cu președintele turc Erdoğan legat de deportarea forțată a migranților ajunși în EU către Turcia. Vă prezint, totuși, o trecere în revistă a evenimentelor, disociind faptele de interpretările lor și punând întrebări la care nu am răspunsuri albe sau negre. E de gândit asupra lor.

Faptele (bazate în principal pe relatările revistelor Der Spiegel și Cicero, precum și ale ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), vedeți sursele în josul textului)

Episodul 1:

Ca urmare a parodiei „Erdowie, Erdowo, Erdoğan” concepută și produsă de Jan Böhmermann pentru postul de televiziune NDR „Extra 3” și difuzată în 17 martie 2016 pe foarte popularul post ARD, ambasadorul Germaniei a fost convocat la Ministerul de Externe al Turciei în 22 martie 2016 pentru a i se transmite protestul oficial contra ceea ce Erdoğan a perceput a fi un atac la persoana sa.

Erdoğan s-a revoltat, dealtfel, de mai multe ori în ultima vreme asupra criticilor vestului la adresa sa, de pildă, asupra unor remarci ale ambasadorului Marii Britanii la Ankara.

Parodia lui Böhmermann, e bazată pe șlagărul cântăreței Nena, „Irgendwie, irgendwo, irgendwann” lansat în 1984, al cărei titlu înseamnă „Cumva, undeva, cândva” – semnificații care se aplică acestei satire, căci autorul ei nu pare a crede în promisiunile făcute de Erdoğan – ca mulți dintre noi. Cu alte cuvinte, „Cumva” va folosi Erdoğan miliardele pe care i le dă vestul – apare eticheta cu 6 miliarde pe singurul cort mic plasat pe „Undeva” arătat în videoclip, „Cândva” va intra el în EU, deși își bate joc de democrație, sau, eventual, își va reclădi marele său imperiu otoman. În paranteze găsiți subtitlurile și, în unele cazuri, comentariile audio din clipurile video la care se referă satira.

Trăiește pe picior mare

Șeful de la Bosfor.

(„Un palat ostentativ cu o mie de încăperi, ridicat fără permis de construcție într-o zonă protejată.”)

I se umflă gâtul* de furie când citește presa liberă,

De asta poartă șaluri peste șaluri.

(Erdoğan vorbește în falset.)

 

De scrie un jurnalist ceva

Ce-i displace lui Erdoğan

Se trezește a doua zi la pârnaie.

Redacția este închisă,

Nu-i trebuie mult să dea cu gaz lacrimogen

Și cu jeturi de apă asupra protestatarilor.

 

Fii drăguță cu el,

(Imaginea arată pe Merkel dând mâna cu Erdoğan)

Căci te are în mână:

Erdowie, Erdowo, Erdoğan.

A venit timpul pentru marele său imperiu otoman,

Erdowie, Erdowo, Erdoğan.

 

Drepturi egale pentru femei?

Ba dăm și în ele!

(„Poliția din Istanbul a împrăștiat cu violență

demonstrația ocazionată de Ziua internațională a femeilor.”)

Ies alegerile prost,

Aranjează el rezultatele.

(I like to move it, move it.)

Pe kurzi îi urăște ca pe ciumă,

Preferă să-i bombardeze pe ei

Decât pe frații în credință din Statul Islamic.

 

Dă-i banii tăi,

Va construi el un cort pentru refugiați:

Erdowie, Erdowo, Erdoğan.

Țara lui e gata să intre în EU,

Dar de democrație nici că-i pasă.

Salü(t) cu ü!” spune Erdoğan,

Și dispare călare în asfințit!

 

Pâna aici, vesticii și opoziția din Turcia s-au amuzat și indignat, explicănd guvernului turc că satira își are locul într-o democrație – convocarea ambasadorului german a fost considerată unanim în Germania o reacție nelalocul ei.

*frazeologism german – a-și pierde vocea de ciudă.

 

Episodul 2:

La 31 martie Böhmermann a fost invitatul emisiunei „Neo Magazin Royale” transmisă pe canalul ZDF. Comediantul a explicat că satira este total admisibilă în Germania și că libertatea presei o permite. Ceea ce legea presei nu acceptă însă, este o critică defăimătoare și jignitoare, a continuat el Pot să explic asta printr-un exemplu practic. Ce urmează acum, nu e admisibil. – A urmat exemplul, o „poezie”, din care, din motive pe care le explic mai jos, voi da aici doar câteva citate și în care numele lui Erdoğan este chemat de patru ori, fiind subiectul necontestat al fiecărei afirmații.

Îi pute gura a Döner,

Chiar un pârț de porc miroase mai plăcut.

Urmează acuzații de zoofilie în care sunt implicate capre, dar caprele nu sunt suficiente în imaginarul „poetului” Böhmermann, căci în strofa următoare devin și sute de oi victime sexuale ale președintelui turc, și asta în fiecare seară. (Dacă percepeți o anume ironie în relatarea mea, aceasta este la adresa „poeziei” nereușite, nu la adresa „andrisantului”, care este de criticat.) După ce mai acuză președintele și de pedofilie și homosexualitate, ca să nu lase nicio perversiune pe dinafară, „poezia” adaugă încă câteva injurii și imagini scabroase:

Nici minte n-are, nici testicule,

Vedetă e el la violuri în șir,

Până-i arde puța când se pișă…

Emisiunea a continuat cu câteva declarații ale lui Böhmermann, din care se poate deduce clar că era pe deplin conștient de faptul că legea pedepsește acest fel de defăimări („Schmähkritik”). Protocolul întregii emisiuni poate fi citit pe diverse situri, găsiți un link mai jos.

Acesta este textul pe care Erdoğan îl consideră defăimare și atac la demnitatea sa. Contra acestor invective – nu contra satirei din Episodul 1 – a deschis el o acțiune judiciară civilă împotriva lui Böhmermann și a cerut oficial statului german să-l acuze pe comic în virtutea legii de „lèse majesté” față de șefi de stat și demnitari străini (Paragraful 103 al Codului penal german.)

Ca urmare a acțiunii penale, postul de televiziune ZDF a șters în după-amiaza zilei de 1 aprilie toate clip-urile video cu poezia lui Böhmermann din mediateca sa și de pe youtube, iar directorul televiziunii a declarat că, deși satira în multe forme este binevenită în programele sale, există limite ale ironizării și satirizării, iar în acest caz limitele au fost cu siguranță depășite.

Ministerul de Externe al Germaniei a analizat situația din punctul de vedere al legilor germane în vigoare și cancelara Merkel a purtat o convorbire telefonică cu prim-ministrul Turciei, Ahmet Davutoglu, în care ambii au căzut de acord că „textul este jignitor în mod intenționat”. Această afirmație a cancelarei a fost considerată de mulți ca o trădare la adresa libertății de exprimare în Germania și ca o concesie făcută Turciei, cu toate că din protocolul emisiunii ZDF se vede clar că Böhmermann știa foarte bine că textul lui încălca legea.

Procuratura Landului Mainz, independentă de guvern, a acceptat plângerea civilă a președintelui Turciei împotriva lui Böhmermann și a conducerii televiziunii ZDF, iar la 15 aprilie guvernul german a aprobat cererea adresată Germaniei de urmărire penală a lui Böhmermann pentru acțiuni defăimătoare și jignitoare la adresa unui șef de stat străin.

În aceeași zi, cancelara Merkel a anunțat că după părerea ei și a guvernului „se poate renunța în viitor” la Paragraful 103 al codului penal și că deja în timpul actualei perioade legislative va fi adoptat un proiect de lege în acest sens, care va intra în vigoare în 2018.

Cu alte cuvinte, guvernul german și cancelara au acționat conform principiilor statului de drept și în baza legilor în vigoare – ceea ce este fără îndoială un exemplu de respectare a legii dat Turciei, al cărei guvern actual nu se distinge în același fel. Pentru Böhmermann, ca pentru toți, că ne place sau nu, că suntem de stânga sau de dreapta, de acord cu tratatul cu Turcia sau nu, pentru libertatea de exprimare și contra politicii lui Erdoğan, legea e lege: dura lex sed lex.

Cu toate astea, lucrurile nu trebuie să se termine rău pentru comic: unele articole susțin că acesta va scăpa nepedepsit în practică. Este foarte probabil că Par. 103 se va abroga înainte de terminarea acțiunilor justiției contra lui, caz în care nu va mai exista o bază pentru pedeapsă.

 

Interpretări

Acestea au fost și continuă să fie de multe culori. Se deplânge faptul că pentru a îmbuna Turcia, care în orice moment poate deschide zăgazul și revărsa asupra Europei alte milioane de refugiați și migranți, cancelara Merkel și guvernul german îngrădesc libertatea de cuvânt.

Dar ce cuvinte sunt acelea pe care le îngrădesc în acest caz? Nu satira din 17 martie este cea vizată, ci înșiruirea de invective pe care eu una, cel puțin, le găsesc nu numai extrem de vulgare dar nicidecum înzestrate cu umor. Cu sensibilități diferite, unii oameni pot găsi jigniri și insulte în locuri în care alții văd doar o tachinare. Mă îndoiesc însă că în cazul acestui text se vor găsi mulți care să-l califice drept umor sau drept nevinovat. Nici ziariștii de la „FAZ”, nici cei de la „Cicero” nu-l văd astfel. „Nicht lustig” (făra umor), „Kein Witz” (asta nu-i o glumă), „Primitive Beleidigung” (jigniri primitive), „Unterleibswitze“ (glume sub centură), „Böhmermann este mai prost decât o permite libertatea presei” – acestea sunt doar câteva citate legate de afacerea respectivă din aceste ziare.

Între comentatori se află însă mulți care suțin că libertatea cuvântului este mai presus de orice. Așa să fie și cu libertatea de a împroșca cu invective? Câți dintre noi nu ar reacționa ca Erdoğan dacă am fi umiliți public cu astfel de acuzații?

 

Responsabilitatea cuvântului rostit

Erdoğan reprimă presa liberă în Turcia și își reprimă cu brutalitate criticii: închide redacții, aruncă jurnaliștii în închisoare și crede că poate controla și ceea ce se spune despre el în străinătate: de aceea a convocat ambasadorul german după satira din 17 martie, de aceea a adresat amenințări și ambasadorului britanic cu altă ocazie. Satira din Episodul 1 al serialului Böhmermann l-a durut pe Erdoğan pentru că era adevărată: critica corupția, limitarea libertății presei și drepturilor femeilor, precum și războiul contra kurzilor. În Germania a fost privită – la televizor și pe Internet – de peste cinci milioane de oameni. Cuprins probabil de hybris, Böhmermann a trecut la Episodul 2, fără a da dovadă de talent, fără umor, fără responsabilitate: căci și de responsabilitate este vorba când, cunoscând legea, dai unui om ca Erdoğan posibilitatea să te dea în judecată pe baze legale și să arate suținătorilor politicii lui de forță unde duce libertatea presei și de ce trebuie ea îngrădită în propria țară (Turcia).

Revenind la susținerea poziției cancelarei Merkel în privința refugiaților între septembrie 2015 și pînă la semnarea acordului cu Turcia, pe care progresiștii și umaniștii dintre noi nu l-au dorit semnat. Imaginile de la Idomeni bat la ușa sufletelor noastre și este greu să accepți că trăim de acum în spatele sârmei ghimpate. Dar la ușile multor stațiuni de votare bat în același timp alegătorii de extremă dreapta. Cum se poate reuși o echilibristică care să ne permită să facem cât de mult se poate pentru a ne ajuta semenii de dincolo de gardul cu sârmă ghimpată, dar și pentru a ține în frâu fricile și ura xenofobilor? Nu prin orbire ideologică și nici prin invective vom reuși.

Nici dacă mai multe țări din Uniunea Europeană ar fi acceptat cererile de ajutor adresate de cancelara germană prin primirea și distribuirea organizată și de comun acord a refugiaților primelor luni, nici dacă tratatul cu Turcia ar fi fost, ca urmare, făcut de pe o poziție mai de forță a unei Europe unite – căci, dat fiind numărul de refugiați, un astfel de tratat pare a fi singura posibilitate imediată pentru a stăvili traficul cu oameni cât și câștigul în alegeri al extremei drepte în Germania, dar nu doar aici, pact cu diavolul cum este – cu alte cuvinte chiar dacă Europa nu ar fi avut nevoie de Erdoğan, invectivele rostite de Böhmermann la adresa lui tot ar fi încălcat legea.

În contextul actual, când avem atât de multe de rezolvat, cât de responsabil este să ațâțăm spiritele cu vulgarități, în loc de a pune umărul și prin satiră, și prin poezie, și prin vorbă, și prin faptă, pentru a deschide ochii celor ce vor să închidă granițele cu orice preț, celor care refuză să ajute, celor ce se tem orbește?
Surse:

„”Extra 3″-Satire: Türkei zitiert Deutschen Botschafter Ins Außenministerium – SPIEGEL ONLINE.” SPIEGEL ONLINE. N.p., n.d. Web. 08 May 2016.

 

„Das Schmähgedicht Im Wortlaut – Nicht Lustig, Herr Böhmermann.” Cicero Online. N.p., n.d. Web. 08 May 2016.

 

„Böhmermann Schmäht Erdogan: Dümmer Als Das Presserecht Erlaubt.”FAZ.NET. N.p., n.d. Web. 08 May 2016.

 

Textul parodiei în limba germană: lyricstranslate.com/en/dennis-kaupp-erdowie-erdowo-erdogan-lyrics.html

 

Afacerea Böhmermann prezentată în ordine cronologică: testspiel.de/schmaehkritik-ein-gedicht-von-jan-boehmermann-fuer-erdoan/313593/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s