Romania’s February protests: austerity strikes back

DSC_0249

The February protests in Romania reflect the way societal divisions erupted not long after the parliament elections in December last year. So why the largest protests in years? People’s concerns were legitimate but this was not a free move simply against pardons for corruption despite being advertised as one by mainstream media’s culture wars rhetoric. Its size was “fueled by the contempt of the young liberal middle class for the poor, by their antipathy for the state and for any politics which didn’t look as if it was fighting corruption. How did Romania come to this? It was somewhat anticipated since the year before the President invested an unelected government run by technocrats who symbolically incarnated the anti-corruption fight. Let alone that technocrats were not really up to their reputation, anti-corruption had previously become a type of public sermon after being heavily subsidised by both politicians/institutions unwilling to tackle inequality, and various lobbies with large enough investments to fear increases in taxation or wages. Despite being sold and ingested as a miracle extract, NAD’s anti-graft campaign had a limited role reducing poverty or government mismanagement as it was supposed to. Anti-corruption became slowly synonymous with slashing the state, on short, synonymous with austerity. The campaign’s dubious methods or efficiency were never under serious scrutiny, but its fervor was inevitably discrediting all government spending programs (widespread tax resistance is dragging back public health and education), while it also relaunched talks around austerity packages disguised as “structural reform”. By doing this it diverted popular attention from empirical evidence showing insufficient tax collection and wages lagging behind. In addition, purportedly independent institutions like the National Bank, the Constitutional Court, the High Court of Cassation and Justice and all media outlets, including a few who support the government, go along the same logic as crypto-liberal cheerleaders of the minimal state and deregulation. Less state means less demand for tax conformity and escape from the public eye. This is only one of the reasons why they constantly warn us about public spending and have instilled the notion that the state is inefficient and corrupt by its very nature. It then turns out that plans to increase the minimum wage can only mean corrupting people, and being against it can only mean correcting the state’s perpetual deviations.

Citește în continuare „Romania’s February protests: austerity strikes back”

Anunțuri

Alegerile 2016 din România între austeritate și democrație

Pentru candidații de anul acesta veniturile și salariile din România nu par a fi o problemă. În antreprenoriat, după cum se știe, nu se trăiește din salariu și cei aproape 20% dintre angajații cu normă întreagă care trăiesc în săracie nu par a preocupa pe cineva în mod special. Dacă se pune în vreun fel, problema salariilor mici este dusă imediat pe teritoriul altor alegeri, cel al alegerilor de viață, deci e strict vina noastră, ca și cum nu am ști că medicii și profesorii au salarii mizere. În varianta populară – moale – ajungem adesea să dăm vina pe mentalitate, dar firava noastră clasă mijlocie folosește și varianta tare, cu vinovații de serviciu, pretinșii votanți ai unui binecunoscut partid, care huzuresc din ajutoare sociale și nu vor să muncească. Avem și varianta rasistă, în care să vrei să muncești e legat doar de culoarea pielii, primele două variante însă, țin chiar locul unui program politic coerent care vizează măsuri de represiune socială menite să schimbe veniturile săracilor. Problema e că astfel de doze gratuite de austeritate nu par a se opri aici. your-scan-from-asw-print-managment-system  Citește în continuare „Alegerile 2016 din România între austeritate și democrație”

Parlamentare mute și votul diasporei

Dacă în România sunt îngrijorătoare încă rata excesivă a mortalității celor cu afecțiuni tratabile, mortalitatea infantilă, dezinteresul în izolărea rujeolei și sărăcia extremă în rândul copiilor, lipsa controlului alimentelor, reutilizarea celor expirate, delicvența fiscală și salariile foarte mici, ai crede că astea sunt și prioritățile candidaților la parlamentare. Greșit. Ni se inculcă idea că aceste alegeri sunt despre continuarea reformelor, ceva foarte vag dar care înseamnă aproape sigur privatizări și dereglementări. Asta de parcă nu dereglementarea, altfel spus cerșitul după sponsorizări ale unor insitutiții vitale pentru domeniul sănătății publice a dus la tragedia #Colectiv.

alegeri-parlamentare-romania-2016 Citește în continuare „Parlamentare mute și votul diasporei”

Economia sărăciei- reflecții pe tema managerilor fără încălțări

 

Poor economics, Esther Duflo, Abhihit V. Banerjee, Penguin Books, 2012

„Economia săracă”  semnată de Esther Duflo, Abhihit V. Banerjee, este o carte despre săraci,  sau dacă țineți neapărat, despre asistații sociali. Nu a fost extraordinar de greu de parcurs și nici de tradus pentru articolul de față, ba chiar am rămas cu impresia că avem la dispoziție un limbaj colocvial pitoresc în română referitor la sărăcie. Mai mult decât atât, este o carte despre percepția săracilor, percepție înrăutățită nu de date culese din teren ci de date „anectodice”, cu alte cuvinte din povești. Căci se pare că tocmai din astfel de surse ajungem să ne facem o idee deplasată despre ceea ce se petrece pe la țară urmărind caricatura televizată Las Fierbinți, sau așa ajungem să credem că problemele finanțelor țării se pot blama în totalitate pe corupție, ori pe vestiții asistați social care locuiesc la vilă și conduc Mercedes-uri. Dacă aveți ocazia să o citiți o să vedeți că săraci sunt și majoritatea celor care muncesc pe salariile obișnuite din România, nu doar aceia care muncesc chiar și pe 2 lei, celebra zicală tehnocrată. O să recunoașteți probabil citind rândurile de mai jos cât este de impregnată sărăcia în societatea noastră și cât de greu este să o înțelegem chiar când ne lovim direct de ea. Apoi este despre totala ignorare a unor oameni disperați situați permanent în niște condiții atât de vitrege încât chestiile banale cum ar fi apă potabilă și necontaminată, școală sau punctul sanitar local, le sunt complet străine, sau au prețuri prohibitive. În aceste împrejurări pretenția unora de a le cere socoteală personală pentru ceva ce nu au cum să posede și pentru alegerile lor mai puțin fericite este cumva deplasată, dacă nu chiar cinică.
Citește în continuare „Economia sărăciei- reflecții pe tema managerilor fără încălțări”

Criptorasismul (1) din rețelele sociale

fbkkk2
Imagine: Teodor Ajder

Ingineri, filologi, teologi, juriști, proficieni ori precariat (2), afaceriști, angajați din privat și de la stat, amatori și profesioniști deopotrivă, se simt mai degrabă îndreptățiți decât stânjeniți de poziția publică „de facebook” față de imigranţi şi faţă de evenimentele din ultima vreme, poziție cât se poate de „luabilă peste picior” (3), amatoricească și aproape tot timpul rasistă. Citește în continuare „Criptorasismul (1) din rețelele sociale”

buy one, get one free

Azi scriu despre genul de articol mizerabilist sau neglijent ce apare prin ziarele noastre de finanțe cu cele mai mari tiraje și priză la public și cu ediție în limba engleză. Săptămâna trecută a apărut în Ziarul Financiar un articol despre numărul de turiști străini care vizitează partea noastră de Europă, și ce mi-a sărit imediat în ochi a fost diferența enormă între România și vecini. Articolul ne arăta că sunt diferente de 400% sau chiar 800 % între numărul turiștilor străini care vin în Polonia, 16 milioane pe an, față de cei sub 2 milioane pe an care vin în România. Cam sumbru dacă ar fi adevărat și dacă diferențele astea nu ar fi așa de bătătoare la ochi. Intru imediat pe indexul celor de la banca mondială (BM) și văd că pe anul 2013 BM estimase un număr de 8 milioane de turiști străini în România și sub 16 milioane în Polonia! Satisfăcător deocamdată, România ca și Polonia sunt destinații în creștere, Romania chiar mai mult decât Polonia. Ba mai pui că în Polonia a venit și PIS la putere :). Am scris autorului articolului un email scurt în care îi cer să dea sursa exactă și să verifice datele de la BM, dar și din alte surse. Nu credeam că s-a informat greșit dar era limpede că nu-i era foarte clar că există o diferență semnificativă între numărul de sosiri în țară și numărul de turiști efectivi. Datale erau corecte în cazul celorlalte țări cu mențiunea că definiția turistului era întinsă la maxim, dar în cazul României, cazul de referință, erau ultraortodox de corecte, dar măsurau altceva…

Citește în continuare „buy one, get one free”

Jos corupția de perspectivă din România

În timp ce presupunem că singurele motive pentru care ne-a ajuns din nou cuțitul la os de la Colectiv încoace sunt legate de poziția în care ne-au adus politicienii români răi și corupți, am decis să verificăm această ipoteză făcând o incursiune în evenimentele politice din ultimele luni. Ca ingrediente pentru schimbare avem desigur câteva evenimente șocante ce se succed cu repeziciune și o masă critică de oameni gata să umple străzi convenabil de abordat din punct de vedere simbolic. Avem așadar locuri sacre prea puțin disputate între diverse grupuri contestatare, gen Piața Universității din capitală și alte locuri din marile orașe, Matei Corvin la Cluj, gardul metalic de la Ambasada României pe Chopina, etc., și o temă, prea puțin dezbătută corect, și în același timp primitiv de obsesivă ce forțează și reașează orice discuție de ieșire din impas în preajma corupției, și în principal a părții ei vizibile, încuscrire și integritate pur-sânge aruncate în cârca cuiva fără a menționa aproape nimic sau prea puțin despre puterea banului, sau de naturalețea profiturilor private urmărite cu orice preț. Care dintre noi se ingrijorează de această corupție de perspectivă? Citește în continuare „Jos corupția de perspectivă din România”

4 tanchiști și un câine

În perioada 2-31 octombrie în localul Jaș și Malgoșia (Hansel și Gretel) de pe Jana Pawla II nr. 57 din Varșovia se desfășoară o serie de evenimente, printre care proiecții de filme, documentare, prezentări de cărți, imagini, toate parte a întâlnirii localnicilor cu fragmente ale culturii române, organizată de Institutul Cultural Român din Varșovia. Miercuri este zi de film, singura zi în care se specifică faptul că nu se vorbește doar în polonă așa că miercuri văd filmul documentar despre Bela Lugosi, „controversatul” actor originar din Lugoj, Transilvania.

WP_20151006_20_25_56_Pro

Citește în continuare „4 tanchiști și un câine”

Despre Leg(h)ia, fotbal și Botoșani

Pe la mijlocul lunii ce abia se sfârșește câțiva dintre cei mai activi jucători abonați la grupul nostru de fotbal au aflat că echipa nou promovată din liga a doua a României, FC Botoșani, se pregătește să vina în Varșovia la meciul din grupele preliminare ale Ligii Europei împotriva Leg(h)iei. Ce ocazie bună să vedem și noi faimoasa și totodată infama galerie a ultrașilor polonezi ce pare să cuprindă oameni din toate straturile sociale, și chiar și polticieni, cum au fost și la meciul cu Steaua București în urmă cu două sezoane! Se pare că atunci câțiva VIPi polonezi au primit scuipați și bere printre grilajele care-i separau de mulțime. De atunci au rămas cu onoarea „nereperată” și nici nu au făcut plângere deoarece erau siguri că Steaua o să fie amendată, pentru că, iarăși, li se părea lor, steliștii nu ar fi fost la prima abatere. Aici s-au cam încurcat în socoteli, pentru că deși ultrașii „Stelei” nu sunt sfinți, comparativ cu cei polonezi ar putea purta și nimb. Ciudată mi s-a părut declarația politicianului Andrzej Halicki, care prezent la meciul cu Steaua de acu dou ani, și atins de mizeria din tribune, a menționat că nu o să depună plângere deoarece nu a venit în calitate de politician?!? Evident că în calitate de simplu cetățean nici nu ne imaginam că ar fi avut tupeul să își ceară cumva drepturile ca un nesimțit. Drepturile sunt pentru oameni în alte calități, eventual ar trebui careva să petiționăm FIFA să îți poți păstra funcția sau măcar să se facă plângerea singură dacă ești în funcție. Cam așa ar fi fair. Citește în continuare „Despre Leg(h)ia, fotbal și Botoșani”

Child 44, cronică de film

child44

Filmul este o reprezentare hollywoodiană a Uniunii Sovietice din anii 1950, o perioadă cenușie din istoria URSS, în care justiția pare că se rezumă la actiunile în forță ale miliției, reprezentată de eroul principal Leo Demidov (de ce nu Lev?-Tom Hardy), aflat la apogeul puterii dar ajuns și el la limita absurdului între mușamalizarea și scoaterea la suprafață a faptelor, care de multe ori sunt trecute pur și dur prin filtrul ideologic al timpului, de care eroul principal nu prea este conștient, ceea ce îi aduce și sfârșitul prematur al carierei, urmat de exil în Siberia și o revenire spectaculoasă pe final, când a înțeles cum se poate învinge sistemul.

Citește în continuare „Child 44, cronică de film”

Românii dau năvală ?

În ultimele săptămâni au făcut senzație pe net, alături de arestările lui Udrea, niște filme documentare realizate de postul de televiziune „Channel 4”. Este vorba despre trei episoade dintr-o serie ce urmărește viața românilor din Regatul Unit. Acestea au reușit chiar să scoată în stradă o parte a comunității de români din Regat, care înarmată cu banere și cu mesaje anti-discriminare au protestat contra imaginii proaste și eronate pe care o creează documentarul românilor din Marea Britanie.

Featured image Citește în continuare „Românii dau năvală ?”

Cum ne adunăm și separăm prin fotbal

Am început grupul nostru de fotbal în martie anul trecut, eram în căutarea unui teren și a jucătorilor, eu bătusem mingea de unul singur chiar și iarna 2013-2014 prin Kabaty pe niște câmpuri din spatele blocului și speram să adun măcar 6 oameni, dar mi-erau destui și 4, pentru a pune două-trei bețe și un ronghi pe pământ și a șuta printre ele. Cu ocazia sărbătoririi Mărțișorului ambasada ne adunase în capela bisericii Ortodoxe, unde după câteva pahare de Vinarte am făcut o listă de e-mailuri pe care le-am adăugat pe grupul Fotbal Public Varșovia. Am petrecut cam un an și jumătate până ce mi-am (ne-am) găsit echipă și, chiar dacă uneori nu venim decât trei oameni, ne întâlnim regulat, nu ne oprește nici ploaie, nici vânt, nici zăpadă și nici refuzul colegilor de grup de a veni la meciurile noastre.

Featured image

Citește în continuare „Cum ne adunăm și separăm prin fotbal”

Bugattiul din subvențiile Frutti Fresh

Featured image

Săptămâna aceasta cotidianul britanic Daily Mail a dat o știre ce a făcut foarte rapid înconjurul Balcanilor, preluată cu nesaț atât de rețelele de socializare și presa de la noi cât și de presa din Croația, Bosnia, Kosovo, și probabil în diverse alte părți ale globului în chiar clipa de față. Vedeți aici și aici.  Victor Micula, persoană sociabilă și posesor a mai mult de 3500 de urmăritori pe fb, rudă a faimoasei familii ce deține European Food&Drinks în Bihor, etc., declara ieri pe pagina sa fb că din banii câștigați de familie de la statul român la Curtea de Arbitraj ICSID din Washington, nu se vor mări salariile pentru muncitorii  firmei, fiindcă își i-a el Bugatti !?! Ăsta zic și eu status cauzal pe fb, și avem noroc că Oradea nu are ieșire la mare, că altfel s-ar fi blocat Crișul de iahturi și nu de Bugattiuri! Citește în continuare „Bugattiul din subvențiile Frutti Fresh”

Zidul

Featured image

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=s28vAJiSFUI

Pentru cei care încă nu au aflat de zidul înalt de 1.80 m de la Baia Mare ce împrejmuiește câteva blocuri de locuințe din oraș și le desparte de strada principală, acțiune care se lipește aparent anacronic de politicile rasiste (se știe că blocurile sunt locuite în principal de romi) din câteva state europene de la începutul anilor 90 (îmi vin în minte cele din Cehia) ați avut ocazia săptămâna aceasta să-l revedeți pe Cătălin Cherecheș (o bio nu departe de adevăr aici), primarul Băii Mari, readucând în discuție zidul și dirijând dezbaterea despre și dinspre discriminare spre, nici mai mult nici mai puțin, artă și artiști, spre Frumos în genere. Uau, de-a dreptul genial și modern, dacă ne luăm după chichotele de aprobare ale reporterilor care filmau! Ba mai mult, după ultimele mișcări din Europa civilizată cu privire la limitarea turismului social acest gest nu mai pare deloc anacronic, nu vine din timp, ci merge în timp spre viitor și spre politicile cele mai la modă de a confrunta sărăcia, înfruntând săracii din Est. Citește în continuare „Zidul”

Comparații, combinații…

Să vedem cum arată România în comparație cu Polonia în termenii câtorva schimbări survenite în societățile celor două țări de-a lungul ultimilor ani. Datele pe care vi le propun mai jos sunt accesibile public (pe Eurostat, World Values Survey sau făcute de institute de cercetare mai mici) și vorbesc oarecum de la sine.

Citește în continuare „Comparații, combinații…”

Țări cu ț mic și omenia

Mergând dinspre Polonia până mai în Japonia avem în minte o hartă de o singură culoare, spre un Est necartografiat (încă) de vreun interes anume, de vreo pasiune anume sau de civilizație. În acest spațiu nu ajungi decît dacă te aventurezi în vreun fel. Dar până și noi, cei care locuim în acest loc la modul temporar și accidental, resimțit ca atare de orice imigrant, din orice parte a lumii, r(e)acordăm bagajul acesta de imagini gri la stridența și vivacitatea acestui spațiu doar în măsura în care negativul ce ne precede se pliază pe provinciala idee a centrului Europei, și nu undeva pe lumea necivilizată, care totuși există, dar are culcuș puțin mai la est, pentru că pustia și necunoscutul sunt aproape tot timpul mai la est. Citește în continuare „Țări cu ț mic și omenia”