Nu dorim să fim ucise

O discuție cu colegele noastre feministe din Ucraina despre trebuința oferirii de ajutor militar Armatei Ucrainene.

Daria Țîmbaliuk, Irina Zamuruieva, Tonia & Mașa de la cooperativa de croitorie ReSew, Katerina Iakovlenko, Anna Khvîl și Irina Kostîșîna

Grafică Irina Kostîșîna

Daria Țîmbaliuk, Irina Zamuruieva – În pofida escaladării din 24 februarie a războiului împotriva patriei noastre, familiile noastre rămân încă în Ucraina. Mama Dariei se află la Kiev, iar tatăl ei este în prima linie de apărare a țării. Părinții Irinei au fost siliți să părăsească orașul natal și acum sunt strămutați temporar în vestul țării, la fel ca peste alte 6,5 milioane de ucraineni. Noi două ne aflăm în siguranță în Scoția și lucrăm îndeaproape cu multe inițiative locale. Ne-am mobilizat energiile pentru a găsi cele mai bune modalități de a ajuta poporul ucrainean. Oamenii ne întreabă adesea cum ne pot ajuta de aici sau din alte țări occidentale. Răspunsul nostru ca feministe a fost următorul: contribuiți la campania noastră de ajutor militar mai semnificativ pentru Ucraina.

Încă din primele zile ale noii escaladări, ne-a devenit clar că fără sisteme de apărare antiaeriană mai eficiente nu vom opri Rusia și crimele de război rusești comise în continuare în Ucraina. Acum câteva săptămâni am scris un eseu în care explicăm de ce, în calitate de feministe, cerem un ajutor militar mai semnificativ pentru Ucraina. Puteți citi aici textul integral în engleză. Conversația despre armament și înarmare nu este una ușoară, de aceea împreună cu Marian Pokhîlî am realizat și o serie de discuții online numite „Cerul ucrainean”, în care vorbim despre importanța ajutorului militar și prin care încercăm să ajungem la un public cât mai larg. Prima noastră discuție a reunit vorbitori din Ucraina: Pavlo Iurov, Artem Remizov, Tetiana Dolghier și Anna Khvîl, care și-au împărtășit mărturiile despre experiența existenței sub bombardamentele rusești. L-am avut invitat și pe profesorul Fillips O’Brien (Universitatea din St Andrews), care ne-a vorbit despre tipurile de ajutor militar de care Ucraina are nevoie și motivele pentru care este esențial să-l oferim acum. Al doilea eveniment pe care l-am organizat a fost o discuție cu d-na Dr. Kristi Raik, directoarea Institutului Eston de Politică Externă de pe lângă Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate, și Marko Mikelsohn, Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Estoniei. În timp ce poziția oficială a guvernului estonian este în concordanță cu poziția NATO cu privire la zona de excludere aeriană, la 14 martie 2022, Parlamentul Estoniei a aprobat o declarație prin care cere impunerea zonei de excludere aeriană în Ucraina. Estonia este, de asemenea, al treilea cel mai mare furnizor de ajutor militar pentru Ucraina (după SUA și Marea Britanie).

Grafică Irina Kostîșîna

Noi, Daria Țîmbaliuk și Irina Zamuruieva, ne-am dorit să inițiem împreună o școală de vară ecologică axată pe stepa ucraineană. I-am dat și un nume. Trebuia să se numească „Stepa feministă”. Dar de la sfârșitul lunii februarie, am pus școala de vară în stare de repaus pentru a lucra la un alt proiect. Odată cu escaladarea războiul au fost uciși, răniți, violați și strămutați numeroși civili. Aceasta fiind situația, ne-am ghidat răspunsul la violența împotriva patriei noastre de valorile feministe de a sta alături de cei asupriți și marginalizați. Dat fiind faptul că pledăm pentru mai mult ajutor militar pentru Ucraina, mulți ne-au întrebat de ce nu pledăm pentru pace și negocieri. Feminismul ne-a învățat despre cunoașterea încorporată și cunoașterea situată. Ce înseamnă acum o percepție încorporată a (in)securității pentru o persoană din Ucraina și cum ar arăta pacea din această perspectivă? Weekendul trecut, împreună cu Olga Loza, am tradus notele Nadejdei Sukhorukova din Mariupol, într-una dintre ele Nadejda notează: „Trei zile în urmă a venit să ne vadă un prieten al nepotului meu cel mare și ne-a spus că stația de pompieri a fost lovită direct. Câțiva pompieri au fost uciși pe loc. O femeie și-a pierdut brațul, piciorul și capul. Nădăjduiesc că, dacă tot e să explodeze o bombă lângă mine, corpul să-mi rămână întreg.” Odată cu escaladarea războiului, aflându-se la mii de kilometri distanță de Ucraina, Daria ne mărturisește că a simțit constant o stare de greață și de rău; Irina se simte epuizată și obosită. Sunt stări și experiențe diferite, dar vin din răspunsuri corporale la agresiunea rusă. Războiul fizic se desfășoară departe de noi, dar războiul psihologic și emoțional are loc și în corpurile noastre. Cunoașterea încorporată a războiului împotriva Ucrainei vorbește despre nesiguranța profundă care vine odată cu starea de a fi sub asediu. Numeroasele discuții abstracte și teoretice despre pace, concesii și negocieri nu sunt doar o interpretare greșită a acestui război colonial rusesc, deoarece susținerea noțiunii abstracte de „pace” nu va opri agresiunea rusă, dar, de asemenea, respinge cunoștințele încorporate ale ucrainenilor și ucrainencelor care cer în mod persistent ajutor pentru a se putea apăra.

Pe măsură ce înțelegerea noastră despre feminism ne-a determinat să organizăm o campanie de susținere a ajutorului militar pentru Ucraina, ne-am adresat altor prietene și colege feministe din Ucraina,  cu care umăr la umăr am luptat de ani de zile împotriva opresiunii și patriarhiei. Munca lor, textele lor și pozițiile lor politice ne-au inspirat și motivat în trecut și continuă să ne inspire și acum. Mai jos împărtășim poveștile lor în care spun de ce susțin ideea de înarmare a Ucrainei.

„În timp ce lumea rămâne departe de a fi ideală, noi nu vrem să fim ucise”

Tonia & Masha lucrează la cooperativa de croitorie ReSew. Inițiativa lor este organizată orizontal, e antiautoritară, queer feministă, localizată în Kiev. ReSew produce îmbrăcăminte confortabilă și accesibilă pentru persoanele trans* și nonbinare, desfășoară ateliere de reciclare și reparare a articolelor textile pentru comunitățile LGBTQ+ și feministe.

Imagini: colectivul de croitorie Resew

De la începutul războiului ne-am mutat și rămânem în atelierul nostru. Continuăm să răspundem nevoilor urgente ale oamenilor din vecinătatea atelierului, ajutându-i cu hrană, apă și relocările. Facem și voluntariat prin coaserea de elemente de primă trebuință pentru forțele teritoriale de apărare și forțele armate.

Suntem persoane cu opinii antimilitariste. Ne dorim o lume în care nu vor exista arme, în care războiul ar fi imposibil. Regulile războiului nu sunt niciodată pe deplin respectate. Respectiv, întotdeauna în orice război există victime printre civili, familii și case distruse. În timp ce lumea rămâne departe de a fi ideală, noi nu dorim să fim ucise. Ne dorim ca armata care ne apără pe noi, casele noastre, atelierul nostru, pe prietenii noștri, pe cei dragi și casele lor, țara noastră, să aibă suficiente resurse: arme, veste antiglonț și alte tipuri de armuri de corp pentru a ne echilibra capacitățile față de agresor. Este dificil să ne părăsim casele, orașele, țara noastră Ucraina. Este înfricoșător să rămânem pentru că în fiecare noapte auzim explozii, uneori foarte aproape de noi. În fiecare zi citim despre oameni uciși, pe unii dintre care îi cunoșteam personal. Vă cerem să închideți cerul Ucrainei pentru a opri distrugerea orașelor ucrainene și uciderea civililor. Avem nevoie de aviație militară, avem nevoie de sisteme de apărare aeriană. Țările europene ne pot ajuta cu acestea. Ne dorim ca războiul să se încheie cât mai repede și în favoarea Ucrainei. Vrem ca țara noastră să se întoarcă la granițele sale suverane, iar cei plecați să se întoarcă acasă. Vrem să trăim într-o Ucraina liberă.”

„Niciuna dintre teoriile gender sau feministe nu vă oferă înțelegerea contextului la fel de mult ca propria voastră viață”

Katerina Iakovlenko, curatoare, cercetătoare și critic de artă, născută în regiunea Luhansk, actualmente își are sediul în Kiev – Din 2011 co-organizez diverse evenimente feministe și efectuez cercetări care analizează experiențele femeilor în urma diferitor acte de violență și războiului, reprezentarea violenței și războiului în artă, etc. Vorbesc adesea despre non-violență, posibilitatea de incluziune, despre necesitatea și puterea empatiei, despre nevoia de a-i sprijini pe cei care sunt în minoritate. Unul dintre argumentele celor care nu vor să aprovizioneze Ucraina cu arme este dezvoltarea naționalismului și militarizarii în Ucraina. Da, avem o mulțime de oameni care vor lupta, inclusiv femei și membrii comunității queer. Această măsură este extremă, deoarece trebuie să luptăm pentru propriile noastre vieți. Niciuna dintre teoriile gender sau feministe nu îți oferă înțelegerea contextului la fel de mult ca propria ta viață cu experiențele ei care conțin concomitent și frică și curaj. Condiția pentru non-violență ar fi o instanță internațională, unde Rusia și cei dintre poporul rus care susțin războiul ar fi judecați și siliți să plătească despăgubiri tuturor celor care au suferit din cauza acestui război.

Totuși, astăzi societatea ucraineană a ajuns să fie parte dintr-o minoritatea oprimată, semnând Memorandumul de la Budapesta [pentru Garanțiile de securitate]. Memorandumul ne garanta pacea în schimbul dezarmării noastre [nucleare]. Prin urmare, când Rusia a atacat Ucraina, anexând Crimeea, organizând referendumuri nelegitime în anumite părți ale regiunilor Luhansk și Donețk, în 2014, n-am avut nici resurse suficiente militare, nici economice pentru a rezista. Capacitățile noastre militare și economice actuale sunt, de asemenea, semnificativ mai mici decât cele rusești. În special, ne lipsesc sistemele de apărare antiaeriană și alte resurse de apărare pentru a rezista Rusiei pe cer. Ne bombardează cu lașitate orașele de sus, știind că niciunul dintre orașe nu se va preda de bunăvoie. După cum cunoaștem, chiar și în orașele ocupate în prezent, oamenii ies în stradă la proteste pentru a-și manifesta puterea. Nu puterea militară, ci puterea lor civică.

Ucrainenii de astăzi dau dovadă de un curaj neverosimil în lupta pentru propriile drepturi și libertate, căci e incredibil de dificil să lupți sub exploziile continue ale rachetelor.

Partenerii europeni și internaționali ar trebui, de asemenea, să dea dovadă de curaj. Acest curaj înseamnă relatarea evenimentelor din perspectiva oamenilor care trăiesc în Ucraina: a femeilor din maternitatea bombardată, a jurnaliștilor uciși sau prin ochii protestatarilor ce ies în străzile din Herson și Okhtîrka. Nu numiți aceste evenimente – „criza ucraineană” sau „războiul din Ucraina”. Este „războiul Rusiei în Ucraina”.

Curajul mai înseamnă inclusiv sprijinirea Ucrainei nu doar prin acordarea ajutorului umanitar, ci și prin furnizarea de armament și sisteme de apărare. Nu vă cerem să luptați alături de noi (deși suntem recunoscători voluntarilor care se alătură luptei noastre). În primul rând, cerem sisteme de apărare care să ne permită să ne salvăm orașele și cultura.

În cele din urmă, acest curaj înseamnă revocarea drepturilor de vot ale Rusiei în organizațiile internaționale. O țară care obliterează drepturile altora la cuvânt nu ar trebui să profite de acest drept.”

„Distanțarea de chestiunea înarmării persoanelor care nu au de ales decât să se apere nu se aliniază nicicum cu valorile feministe”

Anna Khvîl, artistă de sunet, curatoare din Kiev: „De Ziua Internațională a Drepturilor Femeii și a Păcii Mondiale, trupele ruse au deschis focul asupra unui autobuz cu femei care mergeau la serviciu într-un orfelinat din apropierea orașului Mîkolaiiv. Autobuzul avea o cruce roșie pictată pe el. După bombardament, autobuzul a luat foc. Trei femei au murit în urma acțiunii respective.

Înainte de 8 martie, am contribuit la strângerea de fonduri pentru vestele antiglonț destinate amicilor care s-au alăturat apărării teritoriale din orașul meu. Sunt artiști, intelectuali, ecoactiviști. Unii dintre prietenii mei străini mi-au spus că în comunitățile lor nu este ușor să contribuie cu ajutor pentru militari, ei ar prefera să sprijine refugiații (deși era vorba de veste antiglonț, nu de muniție).

Înțeleg foarte bine starea de neputință și alegerea morală în care se află acum mulți oameni în UE. Mă aflam acolo în 2014, când a început războiul în estul Ucrainei, dar orașul meu a rămas în siguranță. Am primit și refugiați acasă și am contribuit cu medicamente.

Când clădirea de vizavi cu școala mea și în imediata apropiere a locului unde dormeau părinții mei a fost bombardată o săptămână în urmă, imaginea pe care o aveam despre lume s-a dat peste cap. Acest lucru nu poate fi explicat în cuvinte. Nu am prea multe speranțe în capacitatea mea de a vă convinge acum.

Mulți dintre prietenii mei au ales să rămână în orașele actualmente bombardate pentru a rezista sau pentru a-i ajuta pe cei care nu pot pleca – militari, muncitorii esențiali, persoanele cu dizabilități, bolnavi care nu vor supraviețui evacuării. Ei nu vor putea trece granița ca să primească ajutor în calitate de refugiați. Cea mai mare parte a populației ucrainene nu va putea trece granița.

Distanțarea de chestiunea înarmării persoanelor care nu au de ales decât să se apere nu se aliniază nicicum cu valorile feministe. Este un privilegiu să păstrezi neutralitatea trăind într-un loc sigur și știind că țara ta este bine protejată de forțele NATO. A nu împărți cu noi armele pe care le au țările voastre nu înseamnă atingerea păcii, ci este susținerea agresorului și creșterea numărului de victime civile în Ucraina.

Credeți-mă, știu ce este rezistența nonviolentă și nu există nicio șansă pentru aceasta acum în Ucraina. Cunosc consecințele militarizării. Colegile mele feministe ucrainene au organizat numeroase programe de sprijinire a victimelor violenței domestice, numărul acestora fiind în crește ca urmare a militarizării.

Dar acum prioritatea pentru noi toți este să rămânem în viață și să oferim această șansă cât mai multor oameni. Singura modalitate de a supraviețui în acest moment este de a sprijini înarmarea armatei ucrainene.

Ucraina are nevoie de arme grele, pe care partenerii occidentali încă nu sunt pregătiți să le furnizeze în mod activ. Și nici măcar nu vorbesc despre trupe. Vă rugăm să cereți guvernelor dumneavoastră să acorde Ucrainei cel puțin avioane de luptă, sisteme de apărare antirachetă și antiaeriană, astfel încât să ne putem apăra și să ne continuăm munca feministă!”

Grafică Irina Kostîșîna

„Cine este întruchiparea acestor structuri capitaliste și patriarhale într-un moment foarte particular în timp și loc?”

Irina Kostîșîna, designer grafic, feministă și artistă vizuală din Kiev: „Ce cred despre război și armament, ca feministă?

Bineînțeles că mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care nu există războaie, curse ale înarmărilor și violență față de grupurile marginalizate. Din păcate, după cum vedem, nu este cazul acum.

Urmăresc răspunsurile cercurilor internaționale feministe, de stânga și progresiste și sunt sincer derutată de unele dintre ele. Deși au perfectă dreptate cu privire la necesitatea de a răspunde la criza umanitară cauzată de război, acești oameni par să rateze ideea că acest război are un făptaș, o țară care a invadat un vecin mult mai mic, ca urmare a unei retorici dezumanizante. Dintr-un motiv ciudat, aud mesaje vagi despre cum „războiul este rău” și cum ar putea în cele din urmă să militarizeze și să radicalizeze societatea ucraineană. Uneori am impresia că Ucraina este pusă în situația de a contracara acuzațiile – de sexism, de militarizare; referitoare la interzicerea bărbaților să părăsească țara, la punerea în pericol a studenților străini, de a crea fluxul de refugiați – de parcă războiul s-a întâmplat de la sine, ca un fel de dezastru natural, ca un Naturgewält. Văd apeluri împotriva „dezumanizării rușilor”, în timp ce actualmente ucrainenii sunt dezumanizați în modul cel mai eficient.

Am auzit, de asemenea, un argument că „războiul este doar un instrument al capitalismului/patriarhatului, așa că feministele/femeile ar trebui să se distanțeze” și din nou, simt că este un mesaj foarte vag. Cine este întruchiparea acestor structuri capitaliste și patriarhale într-un timp și loc anume?

Un alt argument cu care prididesc cu greu este „vrem să ajutăm Ucraina, dar nu vrem să sprijinim achiziția de arme/ sau pe militari”. Și din nou mă simt ca și cum aceste persoane vorbesc dintr-o poziție foarte speculativă. Pot să înțeleg de ce acest argument ar fi putut evolua în Europa sau în SUA, unde războaiele din ultimii 70 de ani au fost intervenții militare imperialiste, îndreptate în exterior. Dar oamenii din Ucraina, Georgia, Moldova, țările din Balcani, statele baltice sau Siria au adunat o seamă de alte experiențe de viață. Trebuie să fii pregătit să îți aperi casa într-o manieră militară atunci când cineva amenință că ți-o va lua sau distruge această casa, și viața.

Există în țările din afara Primii Lumi un sentiment încorporat de Acasă, de Apartenență, destul de deosebit de experiența uniformă a nomadismului digital sau a cetățeniei globale. Armele sunt instrumente necesare pentru a nu lăsa pe cineva să ne distrugă această Casă. Soldații sunt și ei părinții/ copiii/ frații/ partenerii cuiva. Totul este foarte simplu. A ajuta apărătorii țării să rămână în viață și să apere țara în mod eficient înseamnă mai puțini refugiați, mai puțini copii orfani și femei violate, mai puține victime civile, mai puțină sărăcie și foamete. Așa că le chemăm pe colegele noastre feministe să se adreseze reprezentanților guvernului lor din țările respective: Ucraina are acum nevoie de arme, rachete antiaeriene și antitanc pentru a ajuta la contracararea invaziei și pentru a salva vieți.”

Cum poți să te implici?

Precum am subliniat în mai multe rânduri, discuția despre un eventual ajutor militar nu este deloc ușoară, dar este foarte important. Vă rugăm să continuați cu prietenii, cu colegii și cu rudele, să le spuneți de ce fără ajutor militar nu vom putea opri agresiunea rusă. Împărtășiți acest text și celelalte texte ale noastre și discuțiile pe care le-am menționat mai sus. Dacă organizați o demonstrație sau un eveniment pentru sau dedicat Ucrainei, vă rugăm să nu uitați să ridicați chestiunea ajutorului militar – nu tăceți despre asta.

Ca cetățean, le puteți scrie și reprezentanților dumneavoastră în parlament și guvern și le puteți sugera câțiva pași simpli și concreți. Iată câteva idei pe care le puteți sugera în petițiile voastre:

  1. Cereți furnizarea Ucrainei echipamente antiaeriene, în special care ar permite țintirea avioanelor (sau aeronavelor) de mare altitudine în timpul nopții și în condiții de vizibilitate redusă
  2. Cereți furnizarea Ucrainei UAV-urilor (dronelor) pentru a ajuta luptătorii la sol.
  3. Cereți punerea la dispoziție Ucrainei avioanelor MiG și Sukhoi (SU), deoarece acestea sunt aceleași avioane pe care zboară în prezent piloții Forțelor aeriene ucrainene.
  4. Cereți sprijin logistic Ucrainei pentru transportul de arme spre țara dumneavoastră și prin țară dumneavoastră.
  5. Îndemnați politicienii și guvernanții să declare public că, în cazul în care Rusia va utiliza arme biologice și/sau chimice, guvernul țării dumneavoastră va cere închiderea spațiului aerian deasupra Ucrainei.
  6. Cereți furnizarea Ucrainei proviziilor militare și umanitare vitale care să susțină capacitățile forțelor armate ucrainene și să atenueze suferința civililor; de ex. vestele antiglonț (nivel balistic minim 4) și căștile sunt o prioritare.
  7. Asigurați-vă că sancțiunile sunt puse în aplicare în mod temeinic.

În cele din urmă, vă rugăm să luați în considerație posibilitatea susținerii financiare a ReSew, precum și a Armatei ucrainene, precum și inițiativele care o susțin, precum Come Back Alive, fundația Serhii Prîtula sau prietenul nostru Oleksii Rudenko. În timp ce noi milităm pentru un ajutor militar mai semnificativ, mulți apărători încă nu au veste antiglonț sau alte tipuri de armură de corp. Când scriem această concluzie, tatăl Darei încă nu este o excepție, nu are cizme, nici uniformă, nici cască. Donațiile dumneavoastră pentru inițiativele enumerate mai sus vor ajuta la apărarea oamenilor care ne apără libertatea în chiar această clipă.

Traducere din engleză Teodor Ajder. Text preluat de la colegii de la Blok Magazine. Textul în limba engleză poate fi citit aici. Le mulțumim pentru bunăvoință.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s