Diaspora la protestele de pe 10 august: Aly Elsiddig

Incarcam cateva texte scrise, in romana sau engleza, de membri ai diasporei care au participat la Bucuresti la protestul de pe 10 august. 

Text: Aly Elsiddig

Am ajuns în piață la ora 17 vineri împreună cu Vlad si două Daniele venite din Ungaria și Suedia. În metrou deja aflasem că se folosiseră gaze lacrimogene. Erau cam 3-4 mii de oameni în acel moment, adică puțini, îi puteai cuprinde pe toti cu privirea și era clar că nu era nimeni de la galerii. Perimetrul era înconjurat cu garduri și mai mic decât la alte manifestații în ciuda faptului că erau așteptați sute de mii de oameni. A fost prima mirare.

Ne-am așezat în partea stângă a guvernului, locul în care am stat tot timpul. După 20 de minute am simțit miros de gaze lacrimogene deși cuprindeam cu privirea toți manifestanții prezenți la acea oră și nu existau violențe. M-am dus în față sa aflu de ce au dat cu gaze. Un jandarm mi-a spus că cineva a aruncat înspre ei cu pet-uri de apă de 0,5. Jandarm blindat cu cască de protecție, vestă, cotiere, genunchiere, bocanci și care era indignat că un pet de 0,5 pe jumătate gol l-a atins. Am inceput să strig la el „sunteți nebuni, pentru un pet de apă dați cu gaze?”

Apoi piata a început să se aglomereze iar la intervale regulate deși eram la 20 de m de linia de cordon a jandarmilor, tot simțeam cum se dau cu gaze deși maximul făcut de protestatari a fost să arunce în ei cu preturile golite de apă de la căldură, nimic mai mult.

Lumea a început să se enerveze, mai ales cei din primele rânduri care doar stăteau în fața și scandau. Nu trecea mai mult de 20 de minute și iar simteam mirosul de gaze deși protestul era absolut normal. Când s-a mai aglomerat au început să se audă bubuituri in partea stângă a guvernului. M-am dus sa vad ce se întâmplă și erau cam 20-25 de băieți de galerie care încercau să ii provoace trăgând de garduri. Nu a existat nicio încercare de izolare a lor sau extracție, pur și simplu trăgeau cu gaze lacrimogene către toți cei din partea aceea dar pe o rază mai mare decât a respectivilor.

Recunosc că văzând cum dau cu gaze absolut în demență către toată lumea, agitatori sau nu, am aruncat cu un pet gol spre ei. M-am dus în partea opusă a guvernului unde aveam grupul și unde absolut dar absolut toată lumea era pașnică. Atunci am văzut primul trasor deasupra capetelor noastre și care arăta fix ca niste artificii cum sunt cele de revelion și care explodau în aer deasupra întregii multimi din Piață. Nu m-am prins din prima ce sunt până când am constatat că ne înecăm și nu putem respira. Repet, deasupra tuturor celor din piață și nu doar spre grupul acelor galerii.

Și de aici a început nebunia, lumea se lăsa în jos și incerca să își acopere fața cu ceva în timp ce se auzeau explozii ca de tun de la salvele trase de jandarmi în neștire. Era ca la război. Lumea s-a retras către muzeul Antipa și spre bulevarde unde densitatea era foarte mare dar piața era încă plină de oameni. Pe la 22,30 au început să apară zvonuri că vor să intre în forță și să golească piața. Pentru 20 de minute a fost liniște apoi totul a devenit haos. Au început să tragă cu baterii de gaze lacrimogene și încă ceva, nu știu ce care au ajuns în mulțimea care se refugiase de-a lungul muzeului Antipa unde cei cu copii se retrăseseră tocmai pentru că era o zona sigură și care nu avea nimic de-a face cu ce era în fața guvernului. Eram deja acolo și a început o panică incredibilă. A fost momentul când lumea nu mai știa încotro să fugă panicată iar în fața mea unei femei i-a explodat un proiectil pe picior. Am reușit să ajung pe bulevardul Kiseleff cu o parte din oameni unde era alt grup de jandarmi – asta după ce lumea a fugit prin parc. Acolo era alt cordon de jandarmi, inclusiv calare. Ne uitam pe telefoane și vedeam că pe celelalte bulevarde e haos. Am stat o oră acolo, cei care eram ne-am pus în fund pe trotuar și vorbeam între noi. Și deodată jandarmii au început să înainteze către noi cu gaze lacrimogene. Am luat-o toți la fugă, mai mult de jumătate fiind femei. In final pentru o bucată de vreme ne-am refugiat la sediul USR aflat în apropiere iar cineva de acolo a fost amabil și ne-a dus acasă cu mașina ocolind jumătate de oraș pentru că niciun taxi nu venea la comandă.

 

Postare preluata de pe Facebook, aici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s