#CocostârciînRețea #PuterePolitică

Reflecții asupra unei revoluții în plină desfășurare…

IMG_3819
Imagini: fotoreportaj de Bogdana Așerah de la expoziția Aparent o fată puternică, iar în interior abia de se mai ține lokal_30, Varșovia, deschisă până în 14 aprilie 2018.

Olga Corochii: Draga mea, anul a început în forță pentru feminism. A fost impresionant să vezi cum în semn de solidaritate cu mișcarea #MeToo, toate doamnele venite la ceremonia Golden Globes au purtat ținute de culoare neagră, iar domnii aveau la piept insigne cu inscripția: Time’s up (E timpul). 

Starurile hollywoodiene au dat un nou avânt campaniei inițiate de Tarana Burke în 2006, cu idea de a ajuta persoanele care au suferit acte de violență sexuală, adesea trecute sub tăcere. #MeToo se dorea un spațiu în care aceste persoane, în cea mai mare parte femei, să vorbească despre experiențele trăite, să se susțină reciproc. S-a dorit ca prin iar prin mărturiile publice sentimentele de vină să fie transferate de pe victime pe cei care au comis aceste acte de violență.

Bogdana Așerah: Totuși, vezi că Times, nominalizând omul anului nu a pus-o pe copertă pe Tarana Burke. Să fie puțin fotogenică pentru a apărea pe coperta revistei? Zic că e o filă nouă în istoria rasismului tacit împletită în cea a fotografiei…

Olga: Cel puțin Burke a fost invitată la Golden Globes, iar Oprah Winfrey, decernată cu premiul Cecil B. DeMille, în discursul său de mulțumire a vorbit oarecum și din numele ei, elogiind miile de femei, victime ale abuzului, care au avut curajul să vorbească despre experiențele traumatizante prin care au trecut. Citez: „Așa că vreau în această seară să îmi exprim gratitudinea față de toate femeile care au suportat ani de abuz (…) pentru că ele, ca și mama mea, au avut copii de hrănit, facturi de plătit și vise de urmat. (…) Cu toții/toate am trăit, foarte mulți ani într-o cultură stricată de bărbați aflați în poziții de putere brutală. Pentru prea mult timp femeile nu au fost auzite sau crezute când îndrăzneau să chestioneze puterea acelor bărbați prin adevăr. Dar timpul lor a luat sfârșit.” Oprah ne asigură în acest discurs că o nouă zi e la orizont.

Bogdana: Sunt ceva mai sceptică despre această „nouă zi” pentru omenire, dar e cert că discursul a avut un răsunet extraordinar, cel puțin în SUA, și are un suflu proaspăt. De ani de zile Oprah a predicat ideea conform căreia, dacă nu poți schimba sistemul, te poți schimba tu, felul în care te percepi. Dar de la o vreme încoace militează pentru devictimizarea victimelor. Acum doi ani, fenomenul Oprah era analizat în termeni destul de duri: „Oprah ne spune să ne realizăm visele adoptându-ne întotdeauna la lumea în schimbare, nu schimbând lumea în care trăim. Să cerem puțin sau nimic de la sistem, de la aparatul colectiv al oamenilor aflați la putere și instituții. Să avem cerințe doar de la noi înșine. Să fim subiecții neoliberali perfecți, depolitizați și satisfăcuți”. Oprah părea că acceptă sistemul așa cum este, mai mult, am putea crede că Oprah este o purtătoare de cuvânt a acestuia.

Olga: Adevărul este că mișcarea #MeToo a luat o amploare neașteptată, nici însăși Oprah nu ar fi putut rămâne indiferentă. A trebuit să spună oamenilor ceea ce au vrut să audă. Fascinant este că mișcarea a acoperit întreg mapamondul într-un timp record, ecoul acesteia răspândindu-se și dincolo de lumea filmului de la Hollywood. Consecințele campaniei au fost dezastruoase pentru mulți. O serie de bărbați au fost acuzați în public de faptul că, fiind în poziții de putere, au hărțuit sexual sau au abuzat diverse femei. Unii au fost dați în judecată și demiși din funcții. Nu doar figuri notorii și-au văzut viața dată peste cap, dar și indivizi care activează în sfere mai puțin glamouroase.

Bogdana: Exact! Un exemplu ar fi Profesorul de Studii Islamice de la Universitatea Oxford- Tariq Ramadan – acuzat de viol și care se află sub arest, sau aici la noi, în Varșovia, redactorii unor publicații de centru-stânga, Michał Wybieralski și Jakub Dymek, care s-au trezit în epicentrul unui scandal mediatic, fiind acuzați într-o scrisoare deschisă de abuz și hărțuire sexuală, după care a urmat rezilierea colaborării lor cu unele publicații mai progresiste, unde activau. Wybieralski a luat apă în gură, pe când Dymek a chemat în judecată autoarele scrisorii. E destul de complicată toată afacerea. Despre ei se striga în 4 Martie, la Manifa – feminiștii de hârtie – în scris sunt corecți politic, iar în viața reală se comportă la fel ca orice alt grobian.

Și în România au fost câteva răsunete. Solistul trupei RACLA, Călin Ionescu, a fost concediat de la compania de publicitate, unde lucra, după ce mai multe foste colege l-au acuzat de agresiuni verbale şi fizice. Dar au fost și chestii mai în profunzime, bunăoara Ioana Burtea scria, reflectând asupra fenomenului #MeToo – E greu să te dai expert în hărțuire când legislația de la noi e mai ambiguă ca o adolescentă de 15 ani întrebată de părinți cum a fost la școală.

Olga: Dincolo de scandaluri, au loc manifestații cu caracter politic care rezonează într-o mare măsură cu mișcarea #MeToo. De exemplu, pentru al doilea an consecutiv, mii de femei ies în stradă în orașele mari ale Statelor Unite la protestul Women’s March ( Marșul femeilor). Anul acesta în centrul atenției participantelor la Marș a fost politica Casei Albe și a Președintelui Donald Trump cu privire la imigrare, protecția sănătății și divizare rasială, inclusiv și cauza pentru care militează campania #MeToo, ceea ce: “a impus activistele să ceară schimbări politice și sociale substanțiale. Femeile progresiste sunt dornice să dezvolte mișcarea și să transpună entuziasmul lor în victorii electorale la alegerile intermediare din acest an”.

Bogdana: Totuși în SUA au avut loc primele marșuri emancipatoare femeiești, încă în 28 Februarie, 1909. Se poate vorbi și în cazul ăsta despre un a nou avânt emancipator. M-am uitat pe pagina actuală a marșului. Au doar câteva modele de tricouri și câteva tipuri de insigne. Pe lângă logoul marșului – trei fețe de femei în profil de trei culori diferite, sunt și câteva slogane – VOTE (votează) – unde litera O e sigla mișcării, mai este Power to the Polls – adică „putere urnelor de vot”. Au absolută dreptate, emanciparea nu poate fi separată de participarea politică. Sunt curioasă cum vor evolua lucrurile mai departe, mai ales în dimensiunea politicului.

Chiar și în China mișcarea #MeToo a avut un ecou. Și asta e un lucru pe cât de surprinzător, pe atât de îmbucurător, dacă stăm să ne gîndim cîtă cenzură există în acest stat, unde activistele feministe sunt persecutate de ani buni, nu sunt lăsate să se exprime sau, mai rău, sunt pedepsite cu închisoarea dacă o fac.

Olga: În schimb la Davos, în cadrul Forumului Economic Mondial, lideri de state, oameni de afaceri influenți, filantropi, actori cu renume internațional și activiști civici au discutat despre o nouă ordine mondială, în care răspunsul la crizele actuale ar fi incluziunea persoanelor din categoriile defavorizate. În cadrul a nenumărate panele s-au discutat atât fenomenul #MeToo cât și măsuri, inclusiv cu caracter politic, care ar putea fi întreprinse pentru a schimba starea de lucruri.

Dar sunt și grupuri mai specifice, care pretind că au apărut  fiind încurajate de mișcarea #MeToo. Bunăoară un grup de femei din Germania a inițiat campania „#120db” care vrea să atragă atenția asupra politicii de imigrație a statului German, pe care o consideră, cel puțin greșită, dacă nu chiar un abuz față de sănătatea și integritatea femeilor germane. Grupul protestează împotriva abuzului sexual, violului, dar și actelor de terorism comise de bărbații proveniți din țări cu tradiții arhaice, în care femeile au drepturi reduse, bărbați care, consideră ele, au invadat Germania o dată cu valul de migranți/refugiați de acum câțiva ani.  

Bogdana: Am dubii că au fost inspirate de #MeToo, deși folosesc și ele haștagul respectiv. Pare mai mult o campanie inspirată de propaganda extremei drepte Germane, care n-are nicio treabă cu o lume mai bună și mai egalitară. Este a câta la număr campanie îndreptată în special împotriva imigranților/ refugiaților, nu a violatorilor. Plus la asta până și în preluarea haștagului sunt extremiști, dacă nu ipocriți, afirmând că sunt ‘The true #MeToo movement’ (adevărata mișcare #MeToo). Nu contează culoarea sau religia violatorului. Orice violator, de orice nuanță nu i-ar fi pielea trebuie pedepsit. Pariez, se vor mai adevărate ca #MeToo pentru că nu le convine că #MeToo a fost inițiată de o proaspătă descendentă a unor triburi Africane! În ceea ce privește bărbații, dar și femeile cu tradiții arhaice, se pare că au uitat ce s-a întâmplat în Europa între 1933 și 1945.

Olga: Total de acord, e o campanie cu un caracter cel puțin selectiv, dacă nu vădit discriminatoriu. Dar e și ea un ecou. Pe acest fundal, în Polonia lui 2018 se duce o luptă acerbă pentru dreptul Statutului patriarhal de a dispune de corpul femeii, cu precădere de organele ei reproductive. Guvernarea actuală e preocupată în mod deosebit de restricționarea dreptului la avort, dorind vădit să încalce și mai mult un drept fundamental, cel de a dispune de propriul corp. Femeile din toată țara au ieșit de nenumărate ori în stradă pentru a împiedica parlamentul să modifice legea, și așa destul de restrictivă, căci, se propun modificări care duc la interzicerea totală a avorturilor. Femeile scandează iar și iar lozinci precum: “Rușine, parlamentarii pregătesc iadul femeilor!” Guvernarea, se pare, iar acum și așa-zisa opoziție, a pornit o cruciadă împotriva lor.

Protestele la nivel de țară sau Marșul femeilor în Polonia este organizat de către grupul de inițiativă Strajk Kobiet tot prin intermediul rețelelor de socializare. Mesaje cu puternic impact emoțional sunt răspândite în mediul on-line, atât în presă, cât și prin intermediul paginilor de Facebook Ogólnopolski Strajk Kobiet și ale “surorilor acesteia. Ca și în cazul campaniei #MeToo, se dau nume și sunt blamate persoane concrete, pentru ca poporul să știe cui să îi “mulțumească”. Umbrelele au devenit simbol al Marșului, iar lozinca: “Nie składamy parasolek!” (Nu închidem umbrelele!) îndeamnă la continuarea rezistenței.

facebook_1517026108203

Bogdana: Uite că recent Parlamentul a respins proiectul de liberalizare a legii avorturilor. Paradoxal, liderii PiS au fost pentru (cică din greșeală), spre deosebire de câțiva deputați PO, care și-au dat arama pe față. Opoziția parlamentară – PO/ Nowoczesna – este compromisă totalmente.

Olga: Parlamentarii care nu au votat pentru inițiativa de liberalizare a legii avortului, inclusiv cei din opoziție, sunt numiți, practic, trădători: „La 10 ianuarie 2018, Sejmul, cu voturile dreptei și a dreptei care se preface că este de centru, inclusiv deputații și membrii parlamentului care pretind a fi din opoziție, au aruncat proiectul civic #RatujmyKobiety (Salvați femeile) la gunoi.

Dezbaterile în domeniul public pe tema modificării Legii avorturilor sunt aduse și ele la absurd. De exemplu, la o emisiune a postului național de televiziune TVN24, în care s-a pus în discuție tema, au fost invitați ȘAPTE bărbați și ZERO femei!

Bogdana: Stai să vezi că a apărut și o emisiune-replică – “Przy kawie o sprawie”– unde sunt prezente cinci femei și discută despre dreptul bărbaților polonezi de a avea acces gratuit la Viagra :). Apropo, tot în stilul #MeToo un grup de inițiativă din mediul online (Aborcyjny Dream Team i Kobiety w Sieci) a organizat o campanie de solidaritate cu femeile poloneze care au trăit experiența unui avort. Denumirea campaniei –#NieJestesSama (nu ești singura) – rezonează puternic cu #MeToo. Mesaje de solidaritate au fost plasate pe bilborduri în diferite orașe ale Poloniei. Dar merită să menționăm și conservatismul liderilor de opinie și media-starurilor poloneze, atât femei, cât și bărbați, care n-au putut să nu scoată ochii cu corectitudinea lor redactorilor revistei Wysokie Obcasy, destul de centristă de altfel, care au plasat pe copertă, pe un fundal roz, trei doamne cu tricouri pe care era scris „Avortul e OK”. Când stăm să ne gândim că opinia publică poloneză, inclusiv starurile, nu par a fi la fel de oripilate când pe coperta revistei Duzy Format apare o tânăra neonazistă, nu putem să nu ne întrebăm încotro se îndreaptă societatea poloneză…  

Olga: Nu mai e un secret că Polonia de astăzi este un stat polarizat – un stat laic de jure, dar de facto, Biserica Catolică joacă un rol major în politica poloneză. O Polonie e religioasă, iar alta e laică, guvernarea actuală reprezentând mai degrabă valorile și interesele celei dintâi. Aceasta vrea să readucă în centrul vieții cetățenilor săi valorile creștine, punând accent pe smerenie, viața spirituală și familie, una numeroasă de dorit, o populație care să petreacă mai puțin timp în afara Bisericii, respectiv o populație care pune mai puține întrebări și este mai ușor de manipulat.

Bogdana: Sunt mulți care cred că sistemul comunist a căzut în mare parte datorită discursurilor lui Ioan Paul al II-lea, de aici și se scurge legitimitatea, autoritatea și puterea politică a Bisericii Catolice în Polonia. Mie lucrurile mi se par însă mai complicate. Biserica polona este una complexă și este în sine la fel de polarizată ideologic. Există totuși o stânga catolică, ca sa zic așa, artistică, foarte atentă, interesantă și deschisă la colaborare cu artiști și scriitori nereligioși. Sunt și multe „polarizări” mai mici, dar care fac posibil un spațiu public comun, bogat, încăpător și nu atât de polarizat ideologic precum s-ar părea…

Olga: Desigur guvernarea invocă în discursul său anti-avort și argumentul demografic: îmbătrânirea și, respectiv, scăderea numărului populației. Adevărul este, că datele nu sunt promițătoare: în 2050 se preconizează o scădere cu 14,23% a populației Poloniei. Dar să fie ăsta un argument pentru a priva cetățenii săi de un drept fundamental? Nu se pot oare găsi soluții proactive pentru a crește numărul populației?

Bogdana: Se oferă și din astea, programul +500, adică 500 de zloți lunar pentru fiecare copil după primul nou-născut. Este probabil unul dintre cele mai progresiste programe sociale în Polonia de după PRL. A fost introdus pentru a stimula creșterea populației. Nu a avut loc o creștere spectaculoasă, însă, în schimb a rezolvat sărăcia dură în rândul copiilor. Pe de altă parte, chiar avem noi nevoie de creșterea populației :)? Ar putea și refugiații să contribuie la creșterea numărului populației Poloniei. Dar și aici e vie imaginea patriarhală a Poloniei ca tânără albă și frumoasă, năpădită și speriată de brațe bărbătești cu piele mai întunecata și care încearcă să smulgă de pe ea steagul Uniunii Europene, în care e înveșmântată – așa, dacă nu greșesc arăta o altă copertă, de data asta, ceva publicație de dreapta.

Olga: Eu totuși mă întreb în contextul luptei din jurul acestei legi, prin ce diferă abuzul unei mașinării precum este Statul de abuzul comis de un singur individ? Doar prin faptul că este un abuz colectiv? Un abuz colectiv față de o întreagă pătură socială, unul care se vrea legalizat, iar victimele să fie pe de-asupra și pedepsite cu închisoare în caz că încalcă prevederile legii în cauză.

Bogdana: Nu cred că putem vorbi în termeni de abuz. Cei de la guvernare, efectiv, cred că aduc binecuvântarea, nepermițându-le mamelor să avorteze și plătindu-le ca să-și crească copii. Precum am zis, de 25 de ani încoace, guvernul actual PiS e unul dintre cele mai prietenoase față de oamenii simpli, cu venituri joase, dar mai ales pentru cei cu mulți copii – viitori cetățeni și votanți, și mai puțin pentru femeile care au fost jertfe ale abuzurilor sexuale. Femeile nu trebuie sa fie nici martire, nici mame eroine, dacă nu și-o doresc. Corpurile aparțin cetățenilor și nu statului.

Sunt studii care arată că în momentul liberalizării avorturilor, dar și cu îndemnizații pentru mame, numărul avorturilor SCADE! Pe de altă parte, sunt unele femei membre ale partidului PiS care sunt și mame și se pare că ele nu se simt lezate în niciun fel, par să fie inconștiente de dimensiunea politică la care poate duce înăsprirea acestor legi. Nu văd mai departe de realitatea familiilor lor.

IMG_3841

Foto: Expoziția Aparent o fată puternică, iar în interior abia de se mai ține

Olga: Cred că putem să ne bucurăm că și Republica Moldova este în pas cu tendințele actuale în sfera influenței rețelelor de socializare. #MeToo ar fi putut lua naștere și acolo, doar că ar fi purtat o nuanță diferită. În Republica Moldova am fi putut protesta împotriva abuzului sistemului medical față de femei. Așa se face ca în decembrie o tânără a născut în veceul celei mai importante instituții medicale de stat din țară dedicată îngrijirii copiilor și femeilor – Institutul Mamei și al Copilului, fiind supusă unui tratament degradant și inuman din partea asistentelor medicale și neglijată de medici pe parcursul travaliului indus. Fata și-a vărsat amarul pe Facebook, iar alte femei au preluat inițiativa și au pornit o discuție pe tema abuzului personalului medical în maternitățile din toată țara. Trebuie să ai nervii de oțel să poți citi aceste povești fără să ți se facă rău. Doar că, de data aceasta, spre surprinderea guvernării, femeile au mers mai departe – au scris un demers către un șir de instituții, de la Prim-Ministru și Ministrul Sănătății la Ombudsman și din numele tuturor femeilor țării au cerut, pe lângă altele, îmbunătățirea serviciilor perinatale și asigurarea unui „mecanism funcțional – intern și extern – de raportare a abuzurilor”. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate prea mult. Oficiului Avocatului Poporului s-a autosesizat și a venit cu un mesaj de susținere. A fost creată o comisie care a investigat cazul fetei menționate mai sus și a suspendat persoanele responsabile din funcție.

Desigur, au existat și voci care au încercat să ia apărarea personalului medical, atrăgând atenția asupra realității dure cu care acesta se confruntă, de la mediul profesional, la sărăcia căreia trebuie să îi facă față, ceea ce deseori îi face pe oameni mai puțin toleranți, amabili sau empatici, argumente greu de neglijat…

Bogdana: Înțeleg că au fost încălcate anumite proceduri, totuși, să nu uităm că spre deosebire de Polonia, în Moldova și România dreptul și accesul la avort este încă respectat…

OlgaDar istoria cu maternitățile nu a sfârșit aici. Într-o postare pe Facebook, Ionela Hadîrcă a pornit o acțiune de deparazitare a spitalelor de tot felul de companii private care bagă pe gât pacienților servicii, de exemplu fotografii oferite părinților la externare. Adesea părinții erau impuși să facă poze cu bebelușul și simbolicul cocostârc contra sume exorbitante, având în vedere veniturile medii ale populației. Se lăsa cu scandal în cazul în care părinții refuzau să achiziționeze fotografiile, femeile de serviciu și infirmierele fiind activ implicate în acest business. Unii părinți au relatat situații anecdotice,  în care părăseau spitalul pe ușa din spate pentru a evita să fie fotografiați.

Acțiunea de „măturare” a cocostârcilor din maternități, mai bine zis a companiilor care prestează servicii foto, a luat naștere tot în mediul online. Doamna Hadîrcă a adresat Ministrului Sănătății o scrisoare prin care cerea, tot în numele tuturor părinților afectați de acest fenomen, desființarea acestor servicii “obligatorii”. Interesant este faptul că autoarea scrisorii locuiește actualmente în afara Moldovei și se află conectată la cele câte se întâmplă acasă în mare parte prin rețelele de socializare. În doar patru zile ea a primit un răspuns prin care era anunțată că s-au emis ordine de desfacere a contractelor cu agenții economici și desființarea acestui tip de servicii într-un șir de maternități din republică. Se pare că și în acest caz rețelele de socializare și-au spus cuvântul.

Să fie reacția promptă a autorităților în aceste două cazuri rezultatul faptului că suntem în an electoral? Este posibil. Cert este că aceste cazuri au creat un precedent, iar populația învață treptat să nu mai tacă, să-și folosească vocea în privința unor chestiuni care țin de abuzul instituțiilor statului.

Angajamentul politic nu înseamnă doar ieșirea în stradă și scandarea unor slogane. Se pot obține lucruri importante în urma unor scrisori adresate autorităților, sau prin inițierea sau afilierea la anumite campanii care se desfășoară în mediul online. Rețelele de socializare pot avea consecințe în viața reală, la o scală fără precedent. Acum este destul să ai curajul să vorbești, să atragi atenția asupra unei nelegiuiri și consecințele nu se vor lăsa așteptate.

IMG_3826

Foto: Expoziția Aparent o fată puternică, iar în interior abia de se mai ține

Bogdana: Nu știu dacă e suficient. Doamna Hadîrcă tocmai că a făcut mai mult decât să stea online. De fapt, scriind scrisoarea către minister, ea a părăsit mediul online și a revenit în cel real. E foarte important să se facă pasul acesta, să se iasă din online în realitatea reală! Că altfel nu se întâmplă nimic!

Pe de o parte, tot adunăm experiență de viață în democrație, dar pe de alta, se poate fi și așa că rețele sociale ne împiedică să fim mai activi, pentru că ne mănâncă eforturile și timpul, pe când nouă ni se pare că am făcut un lucru nobil, exprimându-ne într-o chestiune sau alta. De fapt, nu facem altceva decât să contribuim financiar la pușculița lui Zuckerberg. În cazul avortului de la IMC s-au implicat și câteva figuri media importante. Au apărut imediat și emisiuni pe această temă și investigații… Deci a fost și o implicare mass-media pe lângă rețelele sociale. Au fost realmente un caz de implicare colectivă. Ca să fiu sinceră, eliberarea din funcție a unor profesioniști, nu mi se pare soluția cea mai potrivită. Din păcate, multor jurnaliști și activiști, dar și lumii obișnuite li se pare că pedepsele, eliberarea din funcție, mandate, închisoarea este ieșirea cea mai bună din situație. Nu sunt atât de sigură. Evident, eu sunt solidară și cu infirmierele, care adesea fac naveta să lucreze pe bănuți. Nu-i de mirare că încearcă să supraviețuiască cum pot.

Plus, cred că este important să ne întrebăm de ce nu a luat la noi această mișcare și “nuanța” clasică, dacă e să te citez? De ce nu se vorbește despre abuzurile cu caracter sexual față de femei în Republica Moldova și nici în România, ca atare?

Olga: Pot doar să presupun că femeile noastre sunt mai pudice, dar și faptul că provenim dintr-o țară în care toată lumea se cunoaște și cumătrismul e la ordinea zilei, nu ai avea efectiv unde să te ascunzi de “ochii lumii”.

Bogdana: Iar ochii lumii – mass-media, e prea des gata să victimizeze victimele…

Olga: Oricum, nu putem nega faptul că datorită rețelelor de socializare cazul de la IMC a fost făcut public și tot acolo s-a format grupul de inițiativă care a depus petițiile menționate anterior la instituțiile statului. Indiscutabil, datorită rețelelor de socializare femeile din întreaga lume ajung să înțeleagă treptat că pot avea o voce, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. De data aceasta vocea lor spune că nu vor mai tolera abuzuri, de nici un fel. „Timpurile în care femeile sunt discriminate și abuzate iau sfârșit”, au declarat categoric atât Erna Solberg, Prim-Ministrul Norvegiei cât și Christine Lagarde, directoarea FMI, în cadrul Forumului Economic Mondial.

Se produce o revoluție în conștiința umanității, o revoluție universală și una care ține în primul rând de sfera morală și de data aceasta, discursul transcende dincolo de feminism și egalitate de gen și aduce în prim-plan umanismul, respectul față de orice ființă umană și lupta împotriva oricăror forme de tratamente degradante. Zic asta, pentru că la mișcarea #MeToo s-au alăturat și mulți bărbați.

Bogdana: Emanciparea politică a claselor dezavantajate durează de sute de ani și încă nu s-a sfârșit, poate doar în Norvegia… Dar acum așa e, se simte schimbarea în aer, pe lângă smog :). Să nu încetăm să fim atente la ce se întâmplă în jurul nostru și să nu ezităm să reacționăm.

În acest context, dacă sunteți prin Varșovia, până în 14 Aprilie, mai aveți timp să vizitați expoziția „Aparent o fată puternică, iar în interior abia de se mai ține”, curatoare Zofia Krawiec. Expoziția e axată pe felul în care rețelele sociale contribuie la dezvăluirea și discuția unor trăiri dificile despre care altfel autoarele n-ar fi vorbit, dar și despre coruperea mediului online și cum prin existența sa ar putea genera nu doar emancipare, dar și fărâmițarea mintală a utilizatoarelor.

IMG_3846

Foto: Expoziția Aparent o fată puternică, iar în interior abia de se mai ține

Plus, îndemn cititoarele interesate de fenomenul #MeToo și vorbitoare de limbă engleză să descarce gratis o culegere publicată recent pe Verso – Unde începe libertatea. Sex, autoritate, violență, #MeToo

Și dacă tot vine 8 martie, vă urez ca în anul până la 8 martie următor, să vă implicați măcar într-o cauză civică importantă de nivel local, dacă nu internațional și să nu dansați așa cum vă cântă bărbații, industriile de cosmetice sau revistele de modă! Dansați așa cum vreți voi!

Olga: Amin! 🙂

Un gând despre „#CocostârciînRețea #PuterePolitică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s