Alegeri Bulgaria 2016:

Democrație liberală înseamnă democrație pentru liberali

de Jana Tsoneva

Grație unei turnuri neobișnuite a evenimenteor, acest articol care ar fi trebuit să relateze doar despre alegerile prezidențiale din Bulgaria, din 2016, va include și o discuție substanțială despre viitoarele alegeri parlamentare din această țară. Iată de ce. În acest scrutin electoral bulgarii nu și-au ales doar președintele, ci au participat și la un referendum. Prim-ministrul Boiko Borisov, de la partidul de centru-dreapta GERB (Cetățenii întru dezvoltarea Bulgariei), a condiționat rămânerea partidului său la guvernare de rezultatele prezidențialelor. Candidata GERB, președinta Parlamentului, Țețka Țaceva, a fost învinsă cu o diferență uluitoare de 23% de voturi de generalul Rumen Radev, un candidat independent susținut de Partidul Socialist Bulgar. [Borisov a demisionat după alegeri.] Aceste câteva lucruri indică posibilitatea unor parlamentare anticipate, care se prea poate să aibă loc cât de curând.

alegeri-referendum-bulgaria-2016
Imagine: Iu

Rezultatul prezidențialelor în Bulgaria a fost perceput înainte de toate ca o înfrângere a lui Borisov, nu numai pentru că acesta a legat explicit viitorul cabinetului său de rezultatul scrutinului respectiv, ci și pentru că el a tot fost la putere, cu întreruperi scurte, începând cu anul 2009, și până în prezent i-a bătut pe socialiștii nu mai puțin de 11 ori în diverse curse electorale. De aceea, rezultatele prezidențialelor au fost percepute de către observatori mai puțin ca fiind determinate de campania generalului Radev, ci mai mult ca un „vot de penalizare” împotriva guvernului GERB. Cu toate acestea, este prea devreme să se sărbătorească „sfârșitul erei Borisov”. În ciuda pierderii fotoliului prezidențial în fața PSB-ului și demisia autoimpusă a executivului, Borisov este convins că va reveni la putere, și că ar putea chiar să-și asigure o majoritate în Parlament. Acest lucru se datorează rezultatelor referendumului, în care poporul bulgar s-a pronunțat pentru înlocuirea sistemului parlamentar proporțional cu unul majoritar în două ture.

Referendumul a fost pus la cale de Slavi Trifonov și echipa sa de dramaturgi. Trifonov este unul dintre cei mai populari cântăreți și amfitrioni TV bulgari și, printre altele, găzduiește o emisiune cotidiană politico-muzicală, pusă pe postul uneia dintre cele mai mari televiziuni private. E un program foarte asemănător cu faimoasele show-uri americane, cum ar fi „The Jay Leno Show”. Trifonov face parte din valul în creștere din politică bulgară de celebrități TV și antreprenori din showbiz, care-și capitalizează popularitatea lor în „capital politic” – și fie își crează partid, fie inițiază referendumuri. Referendumul inițiat de Trifonov a mizat cu succes pe furia populară mocnindă la adresa actualei clase politice, dar a fost mai puțin interesant ca răspuns la criza de reprezentivitate. Referendumul a întrebat și a primit „Da”-uri categorice la trei întrebări, care au vizat sistemul electoral.

Acestea au fost:

  1. Doriți alegeri parlamentare majoritare în două runde electorale?
  2. Doriți ca votul în alegeri și referendumuri să fie obligatoriu?
  3. Aprobați o reducere a subvențiilor de la 11 leve bulgărești la 1 levă pentru un vot declarat valabil?

Mult mai interesant decât referendumul, însă, și propunerile sale modeste a fost reacția practic nevoalată a intelectualilor liberali de dezgust total față de acesta, dar mai ales în privința raliilor-concerte organizate de Trifonov cu o săptămână înainte referendumului. Interesante în mod special și pentru că exact acu doi ani, președintele bulgar incumbent Plevneliev, a organizat un referendum în care bulgarii trebuiau să răspundă la întrebări foarte similare, dar atunci, aceiași intelectuali au susținut în mod partizan referendumul, depunând o muncă imensă de voluntariat, colectând semnături și popularizând consultația cu poporul.

Există totuși două deosebiri dintre referendumul de acum și cel de acu doi ani. În primul rând, acu doi ani președintele a întrebat doar dacă vrem ca „o parte” a parlamentarilor să fie aleasă prin vot majoritar. Trifonov a insistat acum ca toți parlamentarii să fie votați prin vot majoritar, radicalizând astfel logica deja operativă nu numai în cadrul referendumului prezidențial, ci și în întregul climat postpolitic, care încurajează convingeri de genul celora că dacă în politică vor intra mai mulți experți și persoane „morale”, se va pune capăt și corupției, și sărăciei și multor altor chestii de genul ăsta. Cea de a doua diferență este că Plevneliev nu a avut o întrebare cu privire la reducerea subvențiilor de partid, ci o întrebare privind votul electronic, care a și fost în cele din urmă aprobată de Parlament. Acesta este motivul pentru care Parlamentul a renunțat din start la includerea aceleeași întrebări cu privire la votul electronic în referendumul lui Trifonov, căci, legea cu privire la votul electronic era să fi fost oricum promulgată și procesul de colectare a semnăturilor ar fi fost redundant.

Dar cum se poate totuși explica misterul atitudinii duble – într-un caz sprijin necondiționat iar mai apoi obiecții dure – din partea acelorași intelectuali liberali față de niște întrebări aproape echivalente incluse în cele două referendumuri? Și nu e vorba doar despre obiecții privind întrebările. Au fost și chemări publice ale intelectualilor liberali de boicotare ale referendumului. În primul rând, trebuie să ținem cont de cine a pus întrebările. Plevneliev este legitim în ochii lor din cauza sprijinului său deplin oferit protestatarilor din vara lui 2013, în care au articipat, de asemenea și unii dintre ei. Subiectul lor preferat politic – Blocul de Reforme (format din cinci partide de dreapta) – a fost până în 2014, un partener de coaliție la guvernare și longevitatea acestuia la putere ca o anexă la GERB-ul lui Borissov părea în afara oricărui pericol. Astăzi BR suferă de rupturi interioare și partidul său mai de forță DSB – (Partidul democraților pentru o Bulgarie puternică) este un disident în GERB-ului, și e pe cale să părăsească blocul. Fapt care l-ar face vulnerabil și predispus spre dispariție în cazul în care Parlamentul va aproba tranziția la alegeri de tip majoritar, care, după cum bine se știe, favorizează pretutindeni un sistem de doar două partide în parlament. În al doilea rând, este o chestiune de gust. Intelectualii îl consideră pe Trifonov un cântăreț de „cealga” (turbo-folk bulgăresc), iar eticheta de „cealga” se aplică pe tot și pe toate ce intelectualii anti-comuniști considera mai jos de opincă, populist, zoios și nevrednic. Unii chiar îl acuză de „comunism”, în așa fel, făcându-se că uit rolul istoric jucat de Trifonov ca lider cultural în revoltele anti-comuniste din 1997, când fiece cântec pe care-l compunea devenea pe loc șlagăr al protestatarilor. General vorbind, starea de spirit din mass-media liberală bulgară nu este foarte deosebită de situația massmediei Britanice în perioada post-Brexit: după ce nu au reușit să prevaleze, liberalii au început să chestioneze idea referendumurilor în democrație, apelând cu abundență la teorii ultraconservatoare, precum că „masele” sunt iraționale și imature pentru a decide în complexa materie de orânduire a statului.

Referendumului nu i-au lipsit decât circa 13.000 de voturi pentru a atinge pragul de la care rezultatul trebuia promulgat obligatoriu de Parlament. (1) Dar după demisia sa, Borisov a promis că „voința poporului” este sacră și el va face tot posibilul pentru a asigura că amendamentele din referendum vor fi implementate. Acest lucru va necesita o reformă constituțională care, la rândul ei, va necesita chemarea unei Mări Adunări Naționale. (2) Luând în vedere dezbinarea coalițiilor parlamentare actuale, chemarea Mării Adunări ar putea fi foarte dificil de realizat, dar nu e exclus că cele mai mari partide vor încheia un armistițiu, căci toate au un interes clar în purjarea Parlamentului de partidele mici. Dat fiind faptul că efectul principal al alegerilor parlamentele majoritare este un parlament format din doar două partide, GERB-ul lui Borisov s-ar putea să câștige alegerile, dar victoria lor va fi cel puțin apatică. În mod normal, prezența la vot în Bulgaria este de aproximativ 50%, și doar în jur de 30% dintre alegători își exprima de obicei votul pentru GERB. În cazul unor alegeri majoritare aceste 30% din bulgari (e vorba de aproximativ un milion de oameni) vor asigura partidului GERB nu 30% din locurile din Parlament, dar să spunem, peste 70%, sau, altfel spus – majoritatea absolută.(3) Borisov a andosat referendumul tocmai datorită posibilităților pe care alegerile majoritare le-ar putea oferi formațiunii sale. Majoritarele îi vor putea asigura indubitabil o guvernare, dacă nu foarte reprezentativă, cel puțin neproblematică, în sensul că va fi lipsită de negocieri complexe cu posibilii parteneri de coaliție.

Acesta este modul prin care Trifonov, care îl urăște, de altfel, pe Borisov într-un mod visceral, și care se pregătește să-și lanseze propriul partid politic, va ajuta la recanalizarea furiei populare dinspre Borisov și întreaga clasă politică, spre reforme, care îi vor oferi lui Borisov și echipei sale putere și mai mare, în timp ce vor preveni formarea unor mișcări politice sau partide non-naționaliste, neconduse de staruri TV, precum nici a unor eventuale influențe proapete pe care aceste organizații le-ar putea avea asupra vieții politice din Bulgaria.

Să revenim la alegerile prezidențiale.

Alegerile prezidențiale din Bulgaria au loc în două etape, în cazul în care nici un candidat nu acumulează cel puțin 50% din voturi în primul tur. La prima etapă au fost înregistrați de 22 de perechi prezidențiale (alegătorii bulgari votează nu doar pentru candidatul la președinte, ci, concomitent, și pentru vicepreședinte). Inevitabil, unele candidaturi, precum a fost o doamnă care pretindea că posedă capacități de clarvăzătoare, au fost considerate „năzdrăvănii” și mass-media a făcut din gros glume pe seama lor. Marea (și trista) surpriză a acestor alegeri a fost scorul lui Veselin Mareșki, care a acumulat 11,17% din voturi. Mareșki a fost un candidat independent și milionar, care deține o afacere farmaceutică de succes și o rețea de stații petroliere ieftine. Campania sa s-a bazat pe un discurs îndreptat împotriva cartelurilor și monopolurilor. Încurajat de succesul său, Mareșki a declarat că – În 5 ani va deveni Donald Trump-ul bulgar. – Întrebat fiind cu cine are de gând să voteze în turul doi, Mareșki a declarat impertinent, că îl va sprijini pe candidatul care a primit cele mai puține voturi țigănești. Cealaltă surpriză a fost scorul candidaților de extremă-dreapta – o coaliție între Frontul Patriotic (PF, un partid de extremă-dreapta pro-european, care este partener de guvernare și în cabinetul Borisov și partidul pro-rus ATAKA). Ei au obținut aproape 15% din sufragii. – Spre rușinea veșnică a tuturor acelor intelectuali elitiști liberali care au bătut apa în piua teoriei „fascismului sătesc”, căci printre voturile exprimate pentru extrema dreaptă, predomină cele ale locuitorilor educați din mediul urban.

Câștigătorul primei ture a fost Rumen Radev, sprijinit de socialiști. Cu toate că se știa din start că Radev a fost candidatul la președinție din partea PSB, acesta a fost, de fapt, nominalizat de către un „comitet cetățenesc” – fapt devenit de acum o tactică trivială a mai multor partide politice, prin care se încearcă ascunderea în spatelele unor comisii non-partizane sau „inițiative cetățenești”, pentru a prididi cumva cu neîncrederea profundă a electoratului față de clasa politică bulgară. Cu toate acestea, în ciuda pretensiilor de independență și puritate față de ideile falimentare din trendul majoritar, Radev este complice la consensul dominant – consideră, bunăoară, că cea mai urgentă problemă ce ține de securitatea națională sunt refugiații. De altfel, toți candidații importanți au pariat masiv în campaniile lor pe așa-numita „criză a refugiaților”. După cum a observat un comentator de stânga, câștigătorul real al primei runde a fost extrema dreaptă. De exemplu, dezbaterea între candidații victorioși din primul tur, adică între Radev și Țaceva a degenerat rapid într-o ceartă asupra cât de înalt ar trebui să fie zidul de frontieră cu Turcia. Performanța d-nei Țaceva va rămâne în memoria spectatorilor și prin reconfirmarea ei emoțională a convingerilor sale autentice anti-comuniste. Ea a lăcrimat în fața camerelor de luat vederi, la zvonul că ea ar fi, de fapt, o comunistă. (Țaceva a fost membră a Partidului Comunist Bulgar pe vremea socialismului).

Dupa prima rundă, campaniile și dezbaterile celor doi candidați se învârteau în cea mai mare parte în jurul problemelor de politică externă. Acest lucru a fost probabil reactivat și de decalajul „Rusia versus Europa”, care a fost în mare măsură latent până în 2013. Mass-media liberală a tot trâmbițat că Țaceva este „pro-europeană”, în timp ce Radev este un candidat „pro-rus”. Cu toate acestea, nu este deloc cazul că Țaceva sau Radev se deosebeau prea mult în ceea ce privește opiniile lor pro sau anti-europene. Din contră, ambii candidați apărau orientarea euro-atlantică a țării. Ambii au afirmat că Rusia nu este un inamic, dar că Bulgaria are nevoie de o politică „pragmatică”, orice ar insemna asta. Indiferent de ceea ce au afirmat candidații, comentariatul din blocul intelectualilor de dreapta – susținătorii BR – care a luat doar 5,86% de voturi – îl considera pe Radev o „marionetă” a lui Putin. În realitate, însă, în timpul dezbaterii prezidențiale, Radev a declarat că prima sa preocupare este „securitatea”. El a subliniat importanța aderării Bulgariei la NATO și necesitatea de a ține sub control „criza refugiaților”. Cu privire la întrebarea despre Rusia, Radev a declarat că dorește o rezolvare pașnică sau diplomatică a crizei din Crimeea, că el este pro-Europa, dar că – Trebuie să fim „pragmatici” cu privire la Rusia. Trebuie să respectăm sancțiunile impuse de UE, dar ar trebui în același timp să încercăm să recâștigăm accesul pe piață acelei țări din perioada pre-sancțiunilor. – Acest lucru, precum și recursul său clișeist patriotic, precum că bulgarii și rușii împărtășesc un „patrimoniu cultural-religios comun” a dat naștere la afirmații de genul – „Candidatul pro-rus” a câștigat! – distribuite inclusiv și de agențiile străine de mass-media. – Acestea tind să consulte agenții de analiză politică din Bulgaria de un anumit profil și să difuzeze opiniile pe care le primesc de la acestea, iar ulterior aceste opinii sunt folosite drept oglindă de mass-media bulgară pentru a-și „confirma” suspiciunile despre Radev. – Ar trebui să ținem cont în interpretarea acestor fapte și de contextul climatului de politică externă actual, la care a contribuit în mare măsură președintele Plevneliev. Plevneliev s-a dedat politizării într-un mod excesiv, mult prea mult pentru cineva care ocupă funcția de Președinte, adică cineva de la care se așteaptă să acționeze ca „unificator al națiunii”. Plevneliev a adoptat deschis poziții anti-Rusia, inclusiv în paginile mass-mediilor străine. Pe plan intern, însă, a luat partea protestelor de dreapta din 2013, care au antagonizat împotriva sa mai mulți critici ai protestelor. Tot el a susținut, de asemenea, o inițiativă editorială a unui grup de intelectuali anti-comuniști de a scrie manuale ultraideologice anti-comuniste pentru școlile bulgare și a promovat cum a putut anti-comunismul, de asemenea, prin intermediul unor evenimente simbolice, cum ar fi proiectul „25 de ani de Bulgarie liberă”. În ajunul prezidențialilor, Plevneliev a publicat un articol în ziarul de dreapta „Capital”-ul, în care trecea în revistă politicile sale externe riguroase anti-rusești și schița conceptul de „pace rece”. Poziția față de politica externă agresivă a lui Plevneliev depășește macioismul lui Borisov. Plevneliev a susținut, bunăoară, propunerea României pentru o flotă marina armată în Marea Neagră, în timp ce Borisov a declarat, ceea ce este evident, și anume, că este o idee proastă de a încerca cu tot dinadinsul de a provoca un conflict militar cu o super-putere, cum e Rusia. Adică, în comparație cu fostul președinte, se poate spune că dorința declarată a noului președinte de a se angaja mai degrabă într-un dialog cu Rusia, decât a tensiona această relație, într-adevăr îl face să pară un „candidat al lui Putin”. Pentru cei ce o fac, nu mai contează educația militară americană și cariera lui Radev din NATO. Atunci când Țaceva l-a acuzat de a fi filo-rus, Radev a contraatacat-o întrebându-o, dacă nu cumva ea e candidata lui Erdogan, dat fiind că a adunat circa 13.000 de voturi de la bulgarii stabiliți în Turcia, pe când el a adunat acolo doar 300 de voturi.

Toate acestea ne arăta că acum, având opțiunea „Eurasia” sau „Rusia” și dispariția concomitentă a consensului pro-UE în stabiliment, care a dominat întregul spectru politic bulgar până în 2013, noul consens „multi-partizan” pare să-și găsească numitorul comun în subiectul refugiaților. Cu toate opiniile convergente cu privire la urgența prididirii cu „amenințarea refugiaților”, actorii politici își pot savura cu voioșie (pseudo)diferențele reale sau aparente dintre ei în ceea ce privește politica externă.

Dar nu se poate construi o susținere populară pe o platformă în întregime axată pe politica externă. Candidații și-au dat rapid seama de asta, cu prisosință după primul tur al prezidențialelor. Premierul Borisov, cu toate că mai întâi a amenințat că își va depune demisia în cazul în care Țețka Țaceva nu va prevala în prima rundă, nu a făcut-o imediat. Candidata GERB a acumulat în primul tur cu circa 3% mai puțin decât Radev. Borisov și-a luat înapoi cuvintele, explicând că ceea ce au vrut să însemne declarațiile sale, de fapt, era că el va demisiona în cazul în care ea pierde alegerile în a doua rundă. Nota bene, Țaceva este una dintre cei mai palizi și necarismatici politicienii actuali din Bulgaria. Carisma ei se poate compara doar că o mașină de scris stricată. Doar așteptările delirante ale lui Borisov, că fracțiunea să se va bucură de un sprijin electoral imens poate explica alegerea aceasta nefastă de candidat la președinție, dar și momentul în care a fost anunțată. GERB a așteptat până în ultima zi cu înregistrarea candidatul pentru prezidențiale, subliniind astfel atitudinea arogantă a lui Borisov, care se credea uns să câștige orice alegeri, indiferent de cât de multă lipsă de respect arată alegătorilor. După turul I, partidul său a declanșat o campanie de ațâțare a fricii de proportii efectiv comice. Iată câteva fragmente din campania de după turul I. Mai mulți primari GERB au emis avertizări că o pierdere potențială a Țacevei va declanșa catastrofe nespuse: închiderea grădinițelor, întreruperea programelor de eficiență energetică finanțate de UE, întreruperi în alimentarea cu energie electrică și așa mai departe. Țaceva însăși a avertizat că o victorie pentru Radev înseamnă o „întoarcere la totalitarism” și o izolare internațională pentru Bulgaria.

Acest crescendo isteric a avut însă un efectul opus și chiar mass-media trendului general și-a bătut joc de această campanie a fricii. GERB și-au „corectat” cursul și au inaugurat o nouă fază a campaniei, în care oferea controale medicale gratuite la oftalmologi, ortopezi și specialiști în boli interne.

medici-in-alegeri-bulgaria-2016-nelly-stankova

Imagine: Nelly Stankova, Facebook

Ironia supremă este că GERB e partidul care a inaugurat unele dintre cele mai dure reforme de piață liberă în domeniul îngrijirii sănătății din Bulgaria, prin care s-au decis închiderea spitalelor și clinicilor de stat de dragul reducerii „cheltuielilor bugetare”, dar se încurajează și sponsorizează explozia spitalelor private noi. Actualmente o treime din toate spitalele și clinicile din Bulgaria sunt private, iar unele dintre ele primesc mai mulți bani de la bugetul de stat decât cele mai aglomerate spitale din țară. Aceste reforeme împiedică în mod ascendent dreptul la un tratament spitalicesc al cetățenilor, prin introducerea unor măsuri polițienești, cum ar fi prelevarea amprentelor digitale (oficial, se spune că este o măsură de a rezolva ne-problema spitalizărilor false și alte abuzuri ale beneficiarilor). Acum, însă, în cadrul turului II al prezidențialelor, GERB a făcut proxenetism în fața alegătorilor prin oferirea unor controluri medicale gratuite.

În cele din urmă, aceste încercări patetice de a seduce electoratul nu au adus suficient avantaj celor de la GERB. Intelectualii de dreapta au încercat să reducă la minimum recursul vast al lui Radev prin ocoluri retorice spre chestiuni pe care Borisov nu le-a abordat „reforma judiciară”, care deja declanșaseră furia alegătorilor, sau că „oligarhia roșie” a câștigat, și nu „poporul”. Dar acest lucru nu poate răspunde la întrebarea, de ce, în cazul în care există atâtea resentimente față de reforma sistemului judiciar, pe scară largă, Blocului Reformator, care este și susținătoarea cea mai entuziastă a reformei, nu este primul partid parlamentar în țară? Nu explică nici faptul de ce Sofia, în mod tradițional „albastră” (culoarea dreptei) a votat pentru Radev. Sofia nu a votat pentru PSB din 1990. La fel a făcut și fiecare capitală de regiune, chiar și cei din râvnita categorie a „bulgarilor care trăiesc în străinătate” au votat pentru Radev; până și electoratul BR a fost aproape înjumătățit între Radev și Țaceva, în ciuda declarațiilor de andosare oficiale făcute de către cei ce la RB în favoarea candidaturii GERB și lingușeala rasistă a candidatului RB liberal-democrat la adresa celor 200K de persoane care au votat pentru el, că un vot al lor are greutatea a 100 voturi pentru PSB sau 1000 de voturi pentru LMR, partidul care reprezintă minoritățile turcă și romă.

Traducere: Teodor Ajder

Textul a fost publicat în bulgară pe Bilten.

  1. E vorba despre 51.26%, sau aproximativ 3,5 milioane de oameni. Această cifră nu este bătută în cuie. E cifra care indică participarea la vot în alegerile precedente. Altfel zis, prezența la vot înseamnă nu doar o alegere directă, dar și creșterea pragului de acceptare de către Parlament a unui eventual referendum.
  2. Marea Adunare Națională (Велико народно събрание) este o instituție de tip parlamentar, special convocată și aleasă parțial prin vot majoritar, parțial prin vot proporțional. E singura instituție care poate vota o nouă Constituție sau modifica o constituție existentă. E convocată doar în cazuri excepționale. Parlamentul (Народно събрание) nu poate schimba Constituția.
  3. Majoritarele au loc pe circumscripții. Pe fiecare circumscripție în turul doi ies doar două partide, iar în turul doi doar unul. Pe țară, doar partidele foarte mari, care sunt și foarte puține, de obicei două, au capacitatea statistică de a ieși în turul doi. Unii cercetători afirmă că acest tip de vot este problematic pentru că nu ține cont de votul popular. De exemplu, cu toate că în SUA, Hilary Clinton a adunat cu un milion de voturi mai mult decât Donald Trump, a pierdut totuși cursa electorală datorită sistemului electoral – un subtip de sistem majoritar. Se poate spune că majoritarele contribuie intrinsec la furtul de voturi.
  4. (n.r.) În aceste alegeri bulgarii au avut posibilitatea să aleagă opțiunea NOTA (none of the above – nimeni de mai sus), adică să aleagă împotriva tuturor candidaților propuși. Circa 5% dintre participanții la prezidențiale au zis NU. Se crede că NOTA este o metodă de încurajare a participării la vot prin oferirea posibilității de dezacord cu stabilimentul politic. Într-adevăr, frecvența în aceste prezidențiale a fost peste 57%, cu aproximativ 5% mai înaltă decât de obicei. Unii au sugerat că cele 5% sunt doar voturile NOTA, argumentând că votul obligatoriu nu-și are sensul – nu are rost să impui lumea să voteze dacă ea oricum votează împotrivă. Dar nu este așa, 5% din voturile exprimate nu sunt și 5% de frecvența mai înaltă de participare la vot. Doar în jur de 2% dintre cei ce au participat în scrutin au votat NOTA. Probabil a fost totuși vorba mai mult de o mobilizare națională, iar votul obligatoriu nu înseamnă neapărat exprimarea unui vot NOTA sau un buletin distrus.
Anunțuri

Un gând despre „Alegeri Bulgaria 2016:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s