Căsătoria de a vota și de a fi ales

Căsătoriții sunt mai activi politic.

Există o serie de studii ce susțin că starea civilă ar influența comportamentul de alegător și alte tipuri de angajamente politice ale indivizilor. Căsătoriții aleg mai des să voteze în comparație cu persoanele necăsătorite. Explicațiile acestui fapt țin de rolul pe care familia îl are în instaurarea unei stabilități în viața privată a indivizilor și înlesnirea integrării lor în comunitatea din care fac parte. Eventual, se vorbește despre o proiecție și investire în viitor. Persoanele căsătorite împărtășesc același context, își doresc o căsătorie armonioasă, lipsită într-o măsură cât mai mare de anchiloze. Se prea poate că practica participării – exercitarea votului în sine, participarea la demonstații, proteste și alte inițiative civice, să fie și acel ceva ce contribuie la sudarea relației dintre cuplurile alegătoare și ar putea contribui indirect la o stabilitate a căsătoriei pe termen lung.

screen-shot-2016-11-23-at-12-29-25

Familiștii par să fie mai angajați politic și pentru că membrii familiei sunt persoanele cu care discutăm cel mai des, iar soțul sau soața e partenerul cel mai frecvent în discuțiile de ordin politic. Se pare că dacă unul dintre soți e interesat de politică, cantitatea discuțiilor de ordin politic din famile crește considerabil. De cele mai multe ori soții sunt țintele cele mai dese ale încercărilor de persuasiune politică în ajunul oricăror alegeri.

Alți factori, aparent nepolitici, dar care necesită o decizie în doi, își au și ei impactul asupra participării politice. De exemplu, curțile, fațadele și gardurile caselor unde locuiesc – ar putea și adesea servesc drept spațiu de publicitate pentru un candidat sau partid anume, prin plasarea de postere, panouri publicitare sau steaguri. Pe automobilul familiei se pot încleia abțibilduri sau prinde stegulețe cu conținut militant. La fel e și cu contul bancar comun, din care se fac contribuții în conturile partidelor sau ale unor candidați anume. Recentele prezidențiale din R. Moldova au însemnat înclusiv și mobilizarea pe acest front. Multă lume neînscrisă în partide a donat bani fracțiunii pe care a susținut-o. Dar deciziile legate de transferuri trebuie discutate și luate în comun.

Pe de altă parte, actul căsătoriei în sine, nașterea copiilor, văduvirea, divorțul ar putea redirecționa atenția dinspre chestiuni politice în sfera preocupărilor personale, care pe timp scurt devin de o importanță majoră și discurajează participarea.

Doi cercetători americani, Stoker și Jennings* au conceptualizat statutul marital ca un proces dinamic și nu, precum se făcea până nu demult, ca pe o categorie sociologică statică. Autorii susțin că tranzițiile maritale afectează participarea politică individuală în cel puțin patru feluri. (1) Persoanele căsătorite își potrivesc nivele de angajament și devin cu timpul tot mai asemănători și, în mare parte, mai activi politic. (2) Soții au un efect imens unul asupra altuia, în ceea ce privește convnigerile și comportamentul politic. (3) Participarea soților în politică tinde să scadă în perioada imediat următoare de după căsătorie, dar aceasta se întâmplă doar pe perioade scurte; (4) Participarea politică a căsătoriților e cea mai pronunțată mai ales în cazul unor activități politice care implică eforturi colective sau care țin de resursele comunitare – de exemplu votul național.

Spre deosebire de cuplurile mai în vârstă, care cu ce trece sunt tot mai mult alegători, proaspeții însurăței nu sunt întotdeauna mai activi politic. Odată căsătoriți, tinerii au posibilitatea să învețe unul de la celălalt. Astfel se intră într-o perioadă în care se discută mult, se încurajează sau blochează reciproc angajarea politică de un fel sau altul, mai ales în cazul în care tinerii nu sălășluiesc într-o cultură profund patriarhală sau unde, cel puțin, există libertatea cuvântului. Autorii au definit angajamentul politic destul de larg și au ținut cont de: încercarea de a convinge pe cineva să meargă la vot sau să voteze într-un anume fel; participarea la adunări, mitinguri, proteste, greve și demonstrații; munca în favoarea unui partid, candidat sau cauză; purtarea unui ecuson, fundă sau insignă a campaniei, inclusiv lipirea unor abțibilduri pe partbrizurile sau în saloanele automobilelor proprii, donarea de bani partidelor; participarea la vot în ultimile alegeri prezidențiale sau parlamentare: scrisori adresate oficialilor sau presei; angajarea în munca colectivă cu scopul de a soluționa probleme comunitare.

Exprimarea votului într-un scrutin atât național cât și local pare să fie cea mai omniprezentă formă de participare. Cu toate că este un act pe care fiecare persoană ideal îl întreprinde singură, decizia de a vota e luată adesea în cuplu. Cuplurile, de cele mai multe ori, par și să meargă la vot împreună.

Votarea își are locul său unic în repertoriul angajamentelor politice. Spre deosebire de alte tipuri de angajament politic, care necesită o dăruire de sine mare, inițiativă, creativitate, dar nu și un răspuns inechivoc cu termen limită la o invitație directă, votul este un stimul încărcat puternic pentru toată lumea cu drept de a și-l da.

Bagajul politic adus în căsătorie

Persoanele care se căsătoresc cu parteneri puțin interesați de politică par să-și piardă și ei din interesul inițial, afirmă Stoker și Jennings, iar cei ce s-au căsătorit cu persoane active politic devin vădit mai interesați în „guvernarea cetății”, în comparație cu persoanele necăsătorite de aceeași vârstă cu ei. Nu este o contradicție la mijloc ci doar o descriere a unor subgrupuri din populația luată în studiu, în care au participat inițial 659 de persoane, iar la aplicarea consecutivă, de după un deceniu, numărul participanților a scăzut la 439.

Angajamentul anterior căsătoriei al partenerilor pare să fie încă un factor decisiv în prevederea comportamentului de alegător al însurățeilor pe termen lung. Nu contează vârsta la care sunt încheiate căsătoriile. Autorii susțin că participarea poate crește în medie cu până la 3% – 7%. Angajarea politică nu pare să scadă nici în cazul persoanelor văduvite, cu toate că decesul partenerului este în topul celor mai puternici factori stresogeni. Comportamentul de alegător devine o obișnuință, în cazul în care e practicat.

Absenteismul molipsitor

Un partener absenteist însă, deși a fost o aparență foarte rară în eșantion, are tendința să scadă prezența la vot a soțului său cu circa 25-30% în orice categorie de vârstă!  Autorii nu explică în niciun fel această descoperire. Dacă e să ne aventurăm în explicații, s-ar putea invoca diferența de efort. Studiul nu a ținut cont nici de bunăstarea psihologică, de nivelurile de epuizare sau de sănătatea participanților, și nici de alți factori situaționali de ordin aleator, despre care se știe că influențează cumva comportamentul de alegător.

Schimbările în statutul marital devin semnificative din punct de vedere politic nu pentru că ele transformă caracteristicele personale ale individului într-un fel direct sau imediat, ci pentru că resituează individul în circumstanțe și rețele sociale noi, susțin autorii studiului. Divorțurile și căsătoriile multiple corelează negativ cu angajamentul politic. Studiul nu consideră cazuri de genul miliardarului Donald Trump.

Căsătoriții americani versus cei moldoveni

Putem oare generaliza datele de mai sus la populația R. Moldova? Probabil nu. Singura asemănare spectaculoasă e că și Americanii și Moldovenii au avut în aceași săptămână ture finale de alegeri prezidențiale în care au participat pentru prima dată în istoria acestor țări câte o femeie și un bărbat. În ambele alegeri a câștigat bărbatul. (Se poate adăuga în aceeași desagă și scrutinul prezidențial din Bulgaria – marea diferență dintre bulgari pe de o parte și americani/ moldoveni pe de altă parte, e că bulgarii au avut obțiunea de a vota contra ambilor candidați – circa 5 % dintre bulgari au votat contra tuturor. Prezența la vot în prezidențialele din Bulgaria a fost 57%.)

Cu toate că Moldovenii au venituri mai joase, și locuri de muncă mai puține decât americanii, călătoresc proporțional mai mult. Nu mai este un secret pentru nimeni fenomenul separării cuplurilor de emigrație, adesea însoțită de trăiri individuale extrem de traumatice în intensitatea. Internetul nu face treabă bună în a ține la un numitor comun valorile și exigențile partenerilor separați. Vă mai aduceți aminte de copilul ucis de taică-su vitreg când acesta discuta pe Skype cu maică-sa? Sau de soțul, care după ce nu-și văzuse soția de câțiva ani, îngrijind între timp de cei doi copii ai lor, și-a pus capăt zilelor la trei luni de la revenirea nevestei? Cu toate că cercetătorii americanii sunt pioneri în elucidarea fenomenului „absenteiștilor” (așazișilor „the absentees”) – mă refer aici la repatriații ce par să aibă dificultăți de reintegrare și se simt străini odată reveniți în țară.

Situația migranților căsătoriți cu cetățeni ai altor state, uneori și ei migranți, iarăși, a fost prea puțin studiată. Adesea aceștia nu au posibilitatea sau nu doresc să ceară cetățenia țărilor în care se mută. Respectiv, nu pot vota în alegerile naționale din țările gazdă. Atât în SUA cât și în UE, există posibilitatea exprimării votului în locale. Unii votează prin corespondență, prin vot electronic, alții se deplasează spre secțiile de votare din ambasade sau consulate în ziua alegerilor. În cazul cuplurilor mixte, votul este mai puțin o decizie comună luată în sânul familiei, sau cel puțin soții nu se implică la fel. Se prea poate că lipsa acestei posibilități de apartenență politica la societatea din care fac parte ca cuplu, să fie și cauza multor divorțuri, inclusiv în țările UE. Pe de altă parte, cuplurile de aceeași cetățenie, care au emigrat împreună, ar putea fi mai active din punct de vedere politic, dat fiind diferența pe care o resimt dintre ei și cultura țării gazde, dar nici această temă nu este una populară printre cercetători, din câte cunosc. Cercetătorii din țările gazdă sunt interesați mai mult de gradele de xenofobie decât de poveștile reale ale migranților. Persoanelor cu cetățenie dublă, care au ocazia să voteze în mai multe alegeri, ar putea fi ceva mai activi politici, cu toate că unii cercetători afirmă că prea multe alegeri par să reducă din participare. Ar fi interesant de comparat și diferența, în caz că există, dintre statutul legal de parteneriat versus căsătorie raportat la impactul pe care acestea îl au asupra angajamentului politic. Căsătoriile dintre persoanele de același sex sau parteneriatele informale nu au fost incluse în studiile discutate aici, deși cercetătorii erau conștienți de posibilitatea unei diferențe în acest sens. Nu s-au luat în vedere nici alți factori despre care se știe că influențează prezența la vot.

În SUA, cu milioanele sale de imigranți, inclusiv est-europeni, se fac studii în care se afirmă că înscriierea în cursele electorale ale unor candidați de alte etnii sau imigranți crește considerabil participarea la vot. Iar rezultatele par să întreacă orice așteptare. Vedeți bunăoară cazul Ilhanei Omar, a primei femei de origine somaleză, musulmană și mamă a trei copii, devenită recent legislatoare în SUA.

Dacă e să facem un pas și mai înainte, luând în considerația prezența de 8.3% a Diasporei moldovene în recentele prezidențiale, s-ar putea vorbi despre o politizare de alt ordin. De exemplu, s-ar putea aduce în discuție, înființarea unui club politic sau chiar partid al Diasporei, înregistrat local sau acasă. Există deja antecedente ale mai multor comunități bejenare, inclusiv celei românești, vedeți în special „Diaspora Online: Politica identitară și migranții români”, de Ruxandra Trandafoiu. Partidele politice descrise de Trandaoiu au fost inițiate în Catalonia. Tot în Catalonia a luat naștere și idea grupului de pe facebook „Adoptă un vot”, inițiat imediat după turul I al prezidențialelor din R. Moldova și care a adunat în mai puțin de o săptămână circa 100.000 de membri. Aceștia ofereau cazare și uneori transport gratis doritorilor de a vota în turul II al prezidențialelor. Se pare că anumite contexte predispun spre un angajament politic mai mare.  De la „Adoptă un vot” la „Diaspora în Parlament” sunt doar câteva apăsări de taste. Diaspora ar putea fi efectiv readusă acasă prin Parlament. E posibil și includerea unor candidați din Diasporă pe lista partidelor deja existențe. Recenta prezența a liderului DA, Andrei Năstase, în Dublin, ar putea sugera că se studiază și această posibilitate.

Deși în prezidențialele din SUA din 2016 nu a participat un candidat necăsătorit, portalul Quora a adus totuși în discuție posibilitatea unui astfel de candidat într-un scrutin american. Era interesant să citesc ce zic ei la rece, departe de campania din Moldova. Cu toate că erau conștienți de banalitatea celor spuse, speculau totuși, că cel necăsătorit ar avea mai puține șanse să câștige în comparație cu un candidat căsătorit. Dat fiind faptul că de cele mai multe ori alegerile prezidențiale sunt câștigate la diferență foarte mică, un candidat necăsătorit pur și simplu ar avea de înfruntat mai multe verzi și uscate în comparație cu unul căsătorit. Cel cu soție (sau soț) și copii pe scenă cu ei, bunăoară, ar putea părea mai în cunoștință de cauză în ale familiei și mai raportabil la, mai ales pentru alegătorii căsătoriții și cu copii (despre care știm deja că par să fie alegători mai activi). Igor Dodon exact așa a procedat, a mizat pe populism, și nu s-a bizuit doar pe imaginea familiei sale, ci și inclusiv prin selfieuri cu metropoliți și icoane, spre nemulțumirea unor comentatori, și a câștigat. Americanii și Moldovenii se dau ușor păcăliți de populiști, și în asta se aseamănă. Părinții au tendința să creadă că doar alți părinți pot înțelege în deplinătatea ei „dinamica vieții”, sau cel puțin cu mult mai bine decât un candidat necăsătorit și fără copii, afirmau cei de pe Quora. Soțul sau soața candidatului ar putea călători și lua parte la întâlniri cu alegătorii, făcând posibilă participarea la mult mai multe întruniri pre-electorale sau colectări de fonduri. Statutul de necăsătorit al candidatului inevitabil ar atrage zvonuri despre orientarea sa sexuală, ceea ce și s-a întâmplat în prezidențialele din Moldova. În cazul unor relații anterioare a candidaților respectivi, oricare dintre parteneri lor ar putea dezvălui secrete sau înainta acuzații. (Dar asta pare să se întâmple cu toți candidații, indiferent de statutul civil. Viețile private ale ambilor candidați principali la prezidențialele din SUA au fost păduchite temeinic.) Iar dacă nu a avut relații anterioare, unii s-ar fi întrebat ce e în neregulă cu persoana respectivă că nu are partener. S-a întâmplat și asta în campania din Moldova. SUA a avut, se pare, un președinte necăsătorit, pe controversatul James Buchanan. A fost președinte exact înaintea izbucnirii Războiului Civil. Pe lângă acest Război i se mai atribuie inițierea unor legi care azi închid calea la urnele de vot a milioane de alegători americani – vezi problema în jurul votului popular versus votului electoral, precum și persecutarea cetățenilor de culoare, care având procese intentate împotriva lor, cât de insemnificative n-ar fi, sunt puși în imposibilitatea de a vota.

Să încercăm să rămânem activi

Cele de mai sus sunt o încercare de a-mi explica alegerea mai mult sau mai puțin categorică a multor amici de-ai mei de a nu participa la prezidențialele recente. La care se mai adaugă și ipoteza că alegerea lor n-a fost marcată neapărat de programele electorale și ideologiile candidaților. Majoritatea dintre ei au studii superioare, ceea ce i-ar plasa în mod normal în categoria alegătorilor activi.  Unii dintre ei proaspeți absolvenți de universități sau studenți, alții deja însuriți, încă și mai alții căsătoriți și cu copii mici, și mai alții holtei. Să fi absentat oare și din cauza statutului civil sau pentru că au copii mici? Așa par să sugereze, cel puțin, unele studii. Sau poate au făcut-o și pentru că partenerii lor sunt absenteiști, dezinteresați de politică sau fac parte din alte culturi, iar moldovenii nu au vrut să-și aprindă paie în cap cu insistența de a fi alegător în prezidențiale? Sau poate pentru că nu mai există contextul, din care în mod normal ar fi trebuit să vrea să fie parte integrală, odată căsătoriți? Fiecare dintre dumneavoastră, dragi cititori, are cunoștințe care au absentat de la acest sufragiu, dar și de la altele. Adevărul e, cu toate că în turul II al prezidențialelor, prezența la vot a crescut cu circa 5%, totuși, peste 46% dintre cetățenii R. Moldova au ales să nu participe în acest scrutin. 8.3% (134.000 persoane) de voturi venite din Diasporă este doar o foarte mică parte a cetățenilor Moldoveni stabiliți actualmente în afara graniților R.M., dacă e să credem celor câteva rapoarte care pot fi găsite online. Știm, că au fost și câteva mii de cetățeni cu drept de vot, despre care se zice că nu și-au putut exprima votul. Mai știm că numărul votanților din Diasporă a crescut cu peste 100% în comparație cu turul I. Actualmente au loc și se mai organizează proteste în zeci de orașe din UE. (Ca și în SUA dealtfel, și la acest capitol suntem asemănători.). Cetățenii imigranți ai R. Moldova devin tot mai activi politic, căsătoriți sau ba. Sunt extraordinare, oricare ar fi rezultatul acestor acțiuni de protest, deja a fost înregistrată o importantă schimbare. Cetățenii Moldovenii devin tot mai angajați politic. Să îndrăznim să sperăm că nu vom înceta să fim activi politic odată cu trecerea timpului și vom fi în stare să fim la fel de prezenți, sau chiar și mai prezenți la parlamentarele din 2018 și că nu ne vom rupe definitiv de baștină. Mulți dintre noi, probabil, își vor exersa și votul în legislativele din România. Așa vă vreau dragi moldoveni, mai participativi și mai puțin absenteiști.

Va urma.

* Stoker, Laura, Jennings, M. Kent, Life-Cycle Transitions and Political Participation: The Case of Marriage, American Political Science Review Vol. 89, No. 2 June 1995.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s