A face zid împrejur în Galeria Studio

 

Expoziția Dorotei Jarecka și a Barbarei Piwowarska „Din arhiva Galeriei Studio” (deschisă între 14 mai- 20 iunie 2016) mi-a destăinuit un loc despre care aș putea spune că este cea mai tare descoperire a mea din acest an în meandrele Varșoviei. A fost un pic ca un joc de Minesweeper. Apăsasem butonul corect și brusc s-a deschis un spațiu nou și lipsit de primejdie. Varșovia ca un teren minat, acum, după „schimbarea cea bună”.

p1130852

A fost odată cortina de fier, a fost un mare zid de beton, care înjumătățea un cogemite oraș. Apoi, zidul a fost dărâmat, la fel și cortina. S-a putut zbura liber. Acum, însă, umblă unii, susținuți tacit de unele eșaloane ale puterii și încearcă să construiască noi ziduri. Dau foc la apartamente, mâzgâlesc svastici pe unde apucă, snopesc în bătăi pe cei care au culoarea pielii un pic mai întunecată în ziua amiaza mare. În cazul în care e mai înserat, o pot primi la măsea și cei cu pielea mai deschisă la culoare. În loc de un perete, un câmp minat. Minele sub formă de gaz, lanțuri și bâte. Toate acestea au contribuit la zăbovirea mea în a scrie această cronică restrânsă. Nimeni nu va mai putea vedea „Din arhiva Galeriei Studio” îndemnați de lectura textului meu, poate doar cu ochiul gândului. Dar, această expoziție a fost un eveniment important, care nu poate fi trecut cu vederea, deoarece spunea adevărul, arată că există și oameni care înțeleg groaza a ceea ce se întâmplă, atât acum cât și ce se întâmpla odinioară, care lucrează metodic prin ulilizarea unui set divers de canale de comunicare întru explicarea drepturilor omului și frumosului celor care sunt amețiți, sper eu, doar temporar, de ură.

În urmă cu mai mult de patruzeci de ani, artistul englez Stuart Brisley a venit în Varșovia și a încercat să străbată peretele PKiN-ului, încercând să unească Europa de est, cu cea centrală sau de vest, alegeți după placul vostru, sau poate, de asemenea, a mai încercat să arăte că culoarea pielii, neagră sau albă, divizează oamenii la fel de mult precum cortinele de beton armat. Zidul nu te lasă, suge doar culoarea pielii celora care încearcă să se ia la harță cu el, atâta-i tot. Cel puțin, așa ne putem imagina acum.  Pe parcursul performance-ului său de o săptămână, care a avut loc în Studio, Brisley își turna peste cap vopsea de culoare întunecată și deschisă, iar evenimentul a fost documentat în film alb-negru. Aceste fotografii erau proiectate acum pe același perete cu care se lupta artistul britanic acu patru decenii. A avut loc, așadar, un fel de reconstrucție a performance-ului de pe vremuri.

Vizitatorii au mai putut vedea cîteva secvențe video dintr-un film făcut de Henryk Gajewski cu cântăreții faimoasei trupe Tilt, culese la un concert care a avut loc tot acolo, în Studio. – Este un moment trist… Ne înșelăm reciproc. Nu contează de ești negru sau alb, galben sau verde, sau de care parte a zidului te afli. Toți suntem la fel. Trebuie să înțelegem acest lucru. – Exclamă unul dintre personajele videoului. De asemenea, pe peretele vizavi de proiecție, era agățat un poster din 1981 „Noi nu ne temem” semant de Les Levine, un artist imigrant. Pe poster am văzut un cuplu cu ochii migdalați zâmbind. – Noi nu ne temem… de iarna noastră grea! Hu, hu, ha! – îmi vine în gând un vers dintr-un renumit cântecel polonez pentru copii, semnat de Maria Konopnicka.

p1130846

Ca ceva ce separă interiorul de exterior, privatul de public, limitele stabilite de către oameni între ei, instituții și indivizi, state, pereții sunt. Marcarea organismelor umane ca străine: imigranții – (peretele dintre SUA și Mexic, în Dana Carvey Show, de acolo și-o fi ciordit Donald Trump căluțul electoral); bogați și săraci (Nada Prlja la Bienala de la Berlin, barajul de pe Friedrich Strasse) ca entități bio-hazarduoase – (Vova Vorotniov, panoul albastru), emailarea cu albastru sau verdung a pereților interiori din instituțiile de stat sau blocuri pe vremea regimului comunist, iar acum, în pastel sau acoperire cu faianță.

Zidurile închisorii în ziua dinaintea execuției din povestirea lui Sartre-a, despre care m-am gândit la început că sunt asemeni cubului alb perfect al galeriei de artă, și în care Sartre descria o performanța care ar putea fi comparată cu lucrarea lui Brisley din PKiN. Dar pereți galeriei Studio unde erau proiectate slaidurile documentare erau negre, singura lumină venea din trecut, de la proiecția efortului lui Brisley.

Zidul care separă spectatoriil de artiști / scena de public. Pe acesta din urmă a dorit să o elimine Oskar Hansen – ca relația dintre spectator și actor să poată lua orice formă / pentru a prezice aventura, posibilitatea de a crea un fel complet diferit de punere în scene a unui spectacol – așa scria despre idea lui Hansen Anna Wysocka într-un articol pentru Expresul de Seara pe la mijlocul anilor ’70. Schițele sale, de asemenea, puteau fi văzute în Galeria Studio. Pe undeva tocmai acest perete a fost eliminat cu succes. În timpul expoziției, în galeria de artă a avut loc o lectruă a piesei oarecum ironice „Fără titlu (L.A.S.T. L.E.A.K., acțiuni scenice pe o suprafață de 120 de metri pătrați)” semantă de Sebastian Cichocki. Piesa a fost lecturată de Irena Jun și Stanislaw Brudny. Se poate? Se poate. De asemenea, în Teatrul Studio, imediat adiacent galeriei, se pot vedea artiștii non-polonezi dar care locuiesc în Polonia. În piesa „Talentatul domnul Ripley” joaca vietnamezi polonezi, în timp ce în piesa „Kantor_urme: COLLAGE”, se puteau vedea dansatori japonezi care au decis să se mute în Polonia și chiar să auzi frumoasă limbă japolonă.

p1130827

Zid, ca loc de rugăciune, al plângerii, în Ierusalim.

Zidul din Gaza. Zidurile distruse de artilerie grea și bombe în Siria, Irak, Afganistan, care, prin imposibilitatea existenței au forțat persoanele din aceste țări spre marea migrație în locurile în care pereții se țin vânjoși în picioare. În Lebanon zidurile semidistruse devin memoriale, ca să aducă aminte de teroarea războaielor. Pe de altă parte, sunt cei care nu mai pot aștepta clipa în care pereții Bârlogului lupului (Wolfsschanze) să devină una cu pământul.

Zidul ca idee principală. Sârmă ghimpată în jurul Uniunii Europene.

Peretele, în sine, ca o operă de artă și scoaterea acestuia din spațiul public, în legătură cu protestele comunității locale, precum s-a întâmplat cu sculptura newyorkeză a lui Richard Serra „Bolta răsturnată.”

Zidul Berlinului, ca o galerie și o operă de artă totală. La fel e și PKiN. Pe când Zidul Berlinului a fost fragmentat, PKiN rezistă încă cu vitejie.

La câteva luni de la deschidere, în fața ochilor mei a aparut Tea Falco și m-a întrebat dacă mai scriu cronica acelei expoziții și mi-a mai spus, în filmul lui Bertolluci „Tu și eu”: – Eu sunt zidul. Am devenit zid. Este o metaforă. A pătrunde în tapet, în grund. Astfel, se poate scăpa de punctul de vedere. Dacă nu am avea un alt punct de vedere, am fi doar o singură entitate. Aș vrea să mă dematerializez. – Zidul drept pârghie de întrerupe a tuturor neînțelegerilor și a urii. A deveni zid, până când cineva nu te distruge.

screenshot-from-2016-08-21-154215

Expoziția „Din arhiva Galeriei Studio” nu mai poate fi văzută, în schimb se anunță una nouă, într-un nou mod foarte interesant. Vernisajul expoziției „După miting” va avea loc pe 24 septembrie, începând cu orele 18.00 și va putea fi vizitată până în 25 noiembrie 2016. Notați-vă asta undeva. Citez din textul curatoarelor – „După miting” sunt înregistrări de lucrării expuse în spațiul public, videouri și fotografii, documentări de demonstrații și proteste, precum și lucrări cu referire metaforic la fenomenul de mulțimei.

Galeria Studio, PKiN, Plac Defilad 1, Varșovia.

Ne vedem acolo!

Teodor Ajder

Acest text poate fi citit în poloneză aici.

 

 

Anunțuri

Un gând despre „A face zid împrejur în Galeria Studio

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s