Despre dulcea și leneșa trecere a soarelui peste chipuri

sun rays
1. Nu există pe pământ părinți mai fericiți ca Nancy și Greg. S-au întors de la maternitate cu micuțul David, rudele au plecat deja și acum se pot bucura în liniște de bebelușul lor și de noul simțământ de părinți.

Stau amândoi deasupra patului și privesc minunea primită în dar. N-am văzut copil mai frumos, Greg! Iubesc fețișoara asta pe care îmi vine să o sărut tot timpul! Ochii lui Nancy sorbeau fiecare milimetru din chipul bebelușului pe care îl dorise atât de mult și care, iată, după ani de încercări nereușite, izbutise să vină pe lume. Cred că o să fie un mare golănaș, Nancy!, spuse Greg cu un zâmbet jumătate satisfăcut, jumătate conspirativ. Uită-te la năsucul lui, la ochii ăștia care parcă și închiși par poznași. O să fie cum o să fie, Greg. Important e să fie sănătos și să ne bucurăm de fățuca asta până la adânci bătrâneți, zise Nancy aranjându-i protectiv păturica în jurul corpului. Ar fi dat la o parte raza de soare care se strecurase printre frunzele castanului din fața casei și mângâia insolent obrazul bebelușului, sau i-ar fi schimbat poziția, dar s-a temut să nu îl trezească, așa că a acceptat lumina pe obrazul care trebuia să fie numai al ei. Greg o luă în brațe și rămaseră nemișcați lângă pătuț, urmărind respirația ușoară a lui David și mulțumind în gând lui Dumnezeu pentru cel mai frumos bebeluș din lume. Anul 1989 era cel mai bun an din viața lor.
2.
Patrick avea 15 ani în 1989 și singurele lucruri pe care le avea în comun cu David erau grupa de sânge, culoarea pielii și acea rază de soare, căci după ce mângâiase chipul bebelușului, se odihnea acum pe obrazul lui Patrick, în dulcea și leneșa trecere a soarelui pe deasupra orașelor celor doi băieți.
Patrick își trăgea sufletul împreună cu cei doi prieteni ai săi, pe o băncuță de lemn, în spatele casei, la umbra unui mesteacăn uriaș și a hambarului în care taică-su își ținea fierătaniile pentru agricultură. Și cu toată umbra dimprejur, raza de lumină tot și-a făcut loc printre frunzele de mesteacăn și și-a ales obrazul lui Patrick drept loc de popas. Dacă ar fi fost părinte, Patrick și-ar fi dat seama că lumina aia care i se așternuse pe față avea încă miros de bebeluș.
Tocmai participase, împreună cu ceilalți băieți, la un exercițiu pentru copii, pregătit de formațiunea de pompieri din micul lor orășel, Senatobia. Erau mulți doritori să ajungă luptători cu focul, iar pregătirea și selecția pentru voluntariat se făcea de la vârste fragede. În acea zi desfășuraseră furtune, învățaseră să folosească pompa de apă de pe mașina de pompieri și chiar stinseseră un mic incendiu, special creat pentru ei. Erau rupți de oboseală, dar fericiți. Știau că vor fi aleși peste câțiva ani în formațiunea de pompieri voluntari. Doar făceau cea mai bună echipă!
3.
Merge soarele mai departe și se oprește deasupra orașului lui Eduardo, în acea zi în care David se întorcea de la maternitate, iar Patrick de la exercițiul de voluntariat pentru copiii pompieri.
Era prima lui zi de student. Rămăsese în sala de clasă mult după ce toți ceilalți plecaseră. Era mulțumit de el însuși. Intrase primul la medicină, după ani de studiu asiduu. Cât de fericiți erau părinții lui! Nu plecaseră degeaba din Cuba, în anii 60! Visul lor era aproape împlinit. Fiul lor avea să fie un om însemnat, cu școală, cu casă și cu o mulțime de parale de care cam duseseră lipsă, căci negoțul cu flori nu prea mergea strălucit în partea lor de Americă.
Eduardo stătea în bancă și-și privea mâinile. I se părea că are degete destul de lungi și i-ar fi plăcut să fie chirurg, dar mai era mult până atunci. O rază de soare i se strecură în palme, jucându-i-se printre degete. Dacă și-ar fi adulmecat mâinile, poate ar fi simțit încă miros de bebeluș și de fum din Senatobia, căci raza care-i mângâiase pe David și Patrick se odihnea acum pe mâinile lui Eduardo.
Binecuvântează-mi, Doamne, mintea și mâinile, spuse Eduardo scurta rugăciune cubaneză învățată de la bunică-sa, Amara, își apropie fruntea de raza de lumină din căușul palmei, apoi buzele, făcu semnul crucii, se ridică și ieși ușor pe ușă. În urma sa, raza de lumină se retrase pe deasupra băncilor, a pervazului, printre copacii din fața universității, peste blocurile și casele din depărtare, peste dealul de la apus și se scufundă ațipită în ocean.
4.
Au trecut anii peste cei trei băieți. David s-a transformat într-un băiat nemaipomenit! La 12 ani este înalt și bine făcut, iar chipul lui este în continuare deliciul părinților, pentru că este atât de frumos! Are părul lung și ochii albaștri, gene lungi și o minunăție de buze. Iar taică-su, Greg, a avut dreptate: mare golănaș! Adoră plecatul de acasă, bicicleta, rolele, skateboardul și în general tot ce e pe roți și prinde viteză. Greu să-l ții în frâu! Greu să-l pui în bancă la-nvățat! În schimb e un partener de joacă nemaipomenit! Nu există copil mai generos, mai prietenos și gata de ajutor pentru orice amic aflat la ananghie. Și ar vrea să devină pompier, asta ar fi dorința lui secretă! Da, la numai 12 ani, David e grozav! Și, da, la numai 12 ani se pare că face ravagii printre fete!
Eduardo tocmai a împlinit 34. A terminat demult medicina, dar se specializează în continuu. Până la urmă a ales chirurgia facială. A studiat tot ce se putea studia. A schimbat fețele multor șoareci între ei și de curând a trecut la schimbul de fețe între cadavrele de la morgă care fuseseră donate pentru studii. Nu e o muncă tocmai plăcută, dar el nu simte asta. Vrea mai mult, vrea perfecțiunea. Eduardo are în mâini suflare de la Dumnezeu.
E 2001, într-adevăr. S-au făcut mari băieții.
Mi-e mai greu să povestesc despre Patrick. La 27 de ani este însurat și are 3 copii. A fost așa de fericit până mai de curând! Are o familie frumoasă, Chrissi îl iubește, afacerile cu anvelope începute acum câțiva ani mergeau bine…
Da, cum să nu? Împreună cu prietenii săi din Senatobia au ajuns pompieri voluntari. Patrick era unul dintre cei mai viteji. Poate de aici i s-a și tras nefericitul, sau mai bine zis groaznicul accident din acest an. În acea nefastă zi a fost anunțat că arde o casă la periferia orașului și a fost chemat să lupte cu flăcările împreună cu ceilalți pompieri voluntari. Ajuns acolo s-a aruncat în mijlocul vâlvătăii în încercarea de a o salva pe Pam, soția lui Steve, proprietarul imobilului. Steve era puțin cam amețit de la niște băutură pe care o cunsumase în timpul zilei și le zisese că Pam era în casă, în bucătărie, făcea ceva de mâncare. Patrick n-a observat când acoperișul s-a desprins. A simțit numai o izbitură zdravănă în moalele capului. Casca i s-a aprins și s-a topit în câteva secunde împreună cu fața lui. A avut ceva noroc am putea spune, pentru că un coleg a reușit să-l tragă prin cadrul unei ferestre rămasă încă în picioare, dar fața îi curgea ca un metal topit, iar capul îi fumega precum un furnal. A fost inspirat că a ținut ochii închiși. Așa i-a salvat, căci focul i-a mâncat numai pleoapele. Și bine că și-a ținut respirația, altfel plămânii i-ar fi ars ca o frunză uscată. Din ziua aceea n-a mai fost la fel.
Pam nu era în casă. Plecase la pescuit, în timp ce Steve, afumat bine, moțăia pe balansoarul din spatele curții.
5.
Alți ani s-au scurs peste cei trei băieți. Am ajuns în 2015 acum. Eduardo are 48 de ani și este un magician în chirurgia facială. Operează cu ochii închiși, ai zice că atunci când Dumnezeu a făcut omul, Eduardo i-a fost asistent. Conduce echipe de chirurgi și este șeful cercetării la cea mai faimoasă universitate de profil din Statele Unite.
După acești 14 ani, Patrick suferă îngrozitor. Se vede un monstru în oglindă și asta îl ține departe de lume. Fără urechi, fără nas, fără buze, fără pleoape. Două conuri confecționate de doctori cu piele din alte părți ale corpului său, au reușit să-i păstreze vederea. Nu mai clipește demult, Patrick. Noaptea reușește cu greu să adoarmă și asta numai dacă își așează palmele peste ochi, ca două pleoape uriașe. Oricum, doarme atât de puțin! Fiecare somn îi este însoțit de coșmarul căderii tavanului. În fiecare noapte fața îi arde încă o dată.
E dependent de tranchilizante, nu mai poate să-și conducă afacerea, și-a pierdut casa, iar Chrissi l-a părăsit. Are 5 copii acum, dar toți stau cu mama lor. Patrick s-a mutat cu părinții. După 71 de operații în care medicii i-au tot cârpit fața, simte că nu mai rezistă. Se apropie de o limită de care nu mai poate trece.
Are 26 de ani David. Da, la fel de frumos, de bun, de generos, de nestăpânit, de nebun! E biker înrăit, petrecăreț, fustangiu, dar ce băiat minunat! A cunoscut-o pe Saskia de care e îndrăgostit până peste cap!
Totul părea minunat, și totuși, într-o seară, de nestăvilit pe bicicleta sa, ciocnindu-se violent de un pieton, la o viteză mult prea mare, pe una din străduțele Brooklinului, David zboară prin aer câțiva metri și aterizează în cap, pe bordura de ciment. Doctorii îi deschid craniul sperând să elibereze presiunea pe creier datorată sângerării. Saskia sosește și ea la spital. David se trezește după o săptămână de comă, nu poate vorbi, dar reușește să scrie într-un final, pe o bucată de hârtie, “Te iubesc”. Numai trei zile mai trăiește cel care în 1989 era pentru Nancy cel mai frumos copil de pe pământ. Creierul îi sângerează din nou, medicii îi taie o bucată de cerebel și intră în comă. Saskia îi șoptește că se vor întâlni dincolo, poate să se desprindă liniștit. David intră în moarte cerebrală.
6.
Cu câțiva ani în urmă, un prieten de-al lui Patrick l-a sunat pe Eduardo și i-a povestit despre cazul său. Eduardo a decis să-l pună pe lista de așteptare. Când David a intrat în moarte cerebrală, Nancy a fost întrebată dacă e de acord să-i fie donate unele organe. Nancy nici măcar nu a clipit. A fost de acord ca inima lui David, ficatul, rinichii, corneea și câteva oase să continue să traiască în alte trupuri. Era doar cel mai generos copil din lume! Și oricum, fusese un dar neașteptat primit de Nancy, într-un moment în care nu mai credea că mai este posibil să aibe copii.
Când la ora 21.00 telefonul a sunat din nou pentru ca cineva să întrebe dacă ar fi fost de acord cu donarea feței lui David, Nancy a rămas înmărmurită. Era fața celui mai frumos copil, vă amintiți? A întrebat pentru cine ar fi fost donată. I s-a răspuns că un pompier își pierduse fața, topită într-un incendiu. Nancy și-a reamintit imediat că dorința secretă a lui David era să se facă pompier și a fost de acord.
A doua zi, mâinile magice ale lui Eduardo aveau să desprindă milimetru cu milimetru, mușchi cu mușchi, venă cu venă, nerv cu nerv, oscior cu oscior, întreaga față a lui David, cu urechi, cu buze, cu pleoape, cu frunte, cu bărbie… și raza soarelui care cu 26 de ani în urmă adusese mirosul de bebeluș pe mâinile studentului eminent tremura acum pe instrumentarul chirurgului, pe bucățile de piele desprinse de pe os, pe halatul magicianului, neînțelegând cum cea mai frumoasă față de copil plutea într-un recipient cu lichid conservant și de ce mâinile care primiseră binecuvântarea luau recipientul și închideau în urma lor ușa, lăsând pe masa de operație un trup și un cap fără chip, pe care se odihniseră de-a lungul celor 26 de ani atâtea mângâieri și săruturi.
Erau în același spital cei 3 băieți. Chiar pe același palier, căci în timp ce Eduardo desprindea fața lui David și o așeza cu grijă în recipientul cu conservant, echipa lui de chirurgi îndepărtau fața cârpită a lui Patrick și îl pregăteau pentru noul său chip.
Raza de soare alunecă pe sub ușă și îl urmărește pe Eduardo în celălalt cabinet. Nici nu îndrăznește să se așeze pe carnea vie a lui Patrick. Se pierde printre degetele lui Eduardo în timp ce acesta scoate cu grijă fața lui David și o așează pe capul lui Patrick, o fixează cu șuruburi, unul în frunte, unul în bărbie două în pomeți, și începe împreună cu ceilalți magicieni să coasă cu fir de păianjen, venă cu venă, vas de sânge cu vas de sânge, să înnădească nervi, să potrivească urechile, cartilagiul nasului, pleoapele și buzele, și raza de soare aleargă înnebunită dintr-un cabinet într-altul, băieții ei, cei trei băieți pe care în aceiași zi, în urmă cu 26 de ani îi mângâiase în marea trecere a soarelui către apele oceanului, băieții ei, pompierul, chirurgul și bikerul făceau acum ceva ce numai Dumnezeu face, și Nancy, Nancy alergând către spital, cel mai frumos chip de copil, acea zi minunată când ea și Greg priveau deasupra pătuțului raza de soare care se odihne leneșă pe cea mai frumoasă fețișoară din lume, trebuie să-l văd, oare va semăna cu el, oare o avea mamă, mă voi întîlni cu ea acolo?, și Eduardo lucrând neîntrerupt, cusând la viață cu fir de păianjen, potrivind mai bine ochii sub pleoape, tăind pielea de prisos, înțepând buzele să vadă dacă au prins sânge și sudând țevile de carne prin care curge suflu divin, suflu omenesc, căci cine mai știe a le deosebi, 150 de oameni robotesc la fața lui David, fața lui Patrick, și fața se umflă, se umflă, și Eduardo “binecuvantează-mi, Doamne, mintea și mâinile”, s-a scurs demult raza de soare în ocean, nu-i va mai atinge niciodată în aceeași zi pe cei 3 băieți, 26 de ore se scurg si Eduardo zice “gata”, și se întinde pe masa liberă de lângă patul de operație și adoarme îndată, dorm cei 3 băieți, unul somn de moarte, altul somn de viață nouă și Eduardo somn de glorie, căci toată omenirea va recunoaște munca sa, cel mai complex transplant de față făcut vreodata…
Nancy se întorsese demult acasă și dormea somn de mamă cu copil fără față.
Când a aflat că Patrick iese din spital, a venit să-l vadă. Nu a vrut să vorbească cu el. S-a oprit pe trotuarul alăturat și doar l-a privit. Nu era băiatul ei, fața lui David jurase credință noului trup. Într-un fel era împăcată. N-ar fi vrut s-o vadă pe cealaltă mamă că pleacă la braț cu băiatul ei.
Cei trei băieți se despart din nou.
A doua zi soarele nu mai răsare. Se hotărăște să rămână cu David, copilul cu cel mai frumos chip de pe pamânt…
Text de Dragos Voicu
Notă:
Textul este inspirat de cazul real al celui mai complex transplant facial realizat până în prezent, operație care a avut loc în august 2015 și care i-a avut ca “protagoniști” pe David Rodebaugh (donator), Patrick Hardison (primitor) și Dr. Eduardo Rodriguez (chirurg coordonator). Operația a durat 26 de ore și a implicat o echipă de peste 150 de persoane.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s