Cu Mămăliga prin Polonia

12170913_10153553346790027_1445470713_o

La Varșovia, a fost de parcă familia ne-a primit acasă de sărbători. La Cracovia, ne-am confruntat cu noi înșine.

Dupa un an de texte publicate pe net, Mămăliga de Varșovia a aparut pe hartie în octombrie 2015. Numită revistă (și înregistrată ca revistă la Biblioteca Naționala a Poloniei), Mămăliga pe hartie arată de fapt ca o carte, lunga de vreo 250 de pagini. Cuprinde toate textele publicate pe blogul nostru începand din toamna trecută (cand ne-am lansat în mediul online). Coperta e realizata de artistul Mircea Siniuc, benzile desenate de multivalentul activist polonez Krzysztof Cibor, iar tehnoredactarea, designul și coordonarea tipăririi sunt munca lui Teodor Ajder.

Din dorința de a împartasi munca noastră cu vorbitorii de română din Polonia, am organizat o asa-zisa „lansare oficiala” la Varșovia, pe data de 17 octombrie, în atelierul artistei engleze Katy Bentall din centrul orașului, cu fursecuri de la Ambasada Romaniei și vinuri de la Vinarte si Vinis. Am plănuit cu acea ocazie nu doar să prezentăm revista, ci și un club de carte pentru cei mici (la a VIII întâlnire!) precum și o lectură din cartea lui Bogumil Luft „Românii în goana după happy-end” (lectura în polona de catre autor și în română de către Ana Maria Luft, traducătoarea cărții în română și soția autorului). A venit multa lume, poate mai multă decat visam. Să tot fi fost acolo vreo 60-70 de persoane, printre care mai mult de zece copii.

12138363_10156106411110265_616885344976348520_o

Aparitia revistei a fost primita cu mare bucurie de cei prezenți. Prima copie a revistei (de altfel, fiecare copie din acest prim numar al revistei este numerotată special, ceea ce ii da un caracter unic) a fost vândută la licitație cu 160 de zloți, ceea ce spune multe despre dorinta celor prezenti de a ne sprijini munca. Ni s-au spus multe cuvinte frumoase, ni s-au dat idei despre unde am putea gasi finantare, ni s-a spus despre ce ar fi bine sa scriem (mai mult despre societatea poloneza, despre viața aici). Am avut senzatia ca revista raspunde unei nevoi a comunității vorbitoare de româna din Polonia, aceea de a fi împreună, de a vorbi româna, de a citi in aceasta limbă, de a fi in dialog și alături de alți semeni româno-moldoveni. Am visat, chiar, că la un moment dat am putea avea o revistă care sa fie chiar în totalitate a comunitătii: să avem un numar mare de contribuitori, să avem abonamente la revista, sa fim auto-sustenabili și să reprezentăm comunitatea. Dar pana la așa revistă (și asta e doar una dintre mai multe posibile viziuni de viitor) ar mai fi drum lung și multă muncă.

Lansarea a culminat într-o tombolă la care oaspeții noștri au câștigat printre altele făină de porumb/mălai/păpușoi, ziceți-i cum vreți, povestea pe care am prezentat-o ceva mai devreme la clubul de carte din seara lansării – „Toporul cu coadă de păun”, de Grigore Vieru, ilustrații de Ghenadie Popescu, cu care găsiți un interviu și în numărul actual al Mămăligii, dulceață de căpșuni preparată de Joanna Rowicka, prezentă în primul număr cu o rețetă delicioasă, zacuscă gătită de mama subsemnatei, horincă distilată de gospodarii care locuiesc în zona de unde vine co-fondatorului și autorului nostru – Mihai Tarța.

La Cracovia, am mers impreuna cu Teodor Ajder să prezentăm revista la invitația lui Mihai de la Kornet Klub. Mihai, polonezul cel mai romanofil pe care l-am cunoscut, iubeste Dacia, berea romaneasca, ciocolata Făgăras, Alexandrionul și românii cu toate bunele și relele lor. Vorbește bine romaneste! Ne-a primit, ne-a astâmpărat setea după drum, ne-a îndulcit cu ciocolată și ne-a lăsat barul să vorbim cu românii din Cracovia despre revista noastră. Moderatorul întâlnirii noastre a fost Ignat Timar, președintele asociației româno-polone din Cracovia. De fapt, la Cracovia, am avut doua feluri de oaspeți: românii care traiesc acolo, pe de o parte, și polonezi interesati de cultura și limba română, pe de alta parte. Și această audiență împărțită în două (pentru că împărțită a fost, majoritatea românilor nu vorbeau polona și majoritatea polonezilor nu vorbeau româna) ne-a dat mult de gândit despre cine suntem ca revistă, cărui public de adresam, ce fel de texte să scriem. Suntem o revistă pentru românii și moldovenii de aici din Polonia, asta e clar. Dar cum să facem să fim și o revistă pentru polonezii pe care îi intereseaza România sau migranții in general? Ce fel de texte ar interesa pe toata lumea? In ce limbă să scriem? Să avem și texte in engleză sau să renunțăm complet la această limbă intermediară?

10329209_1200332899980806_2711509207556993123_n

Întâlnindu-ne cu românii și moldovenii din Polonia, ne-am dat seama că o revistă în românește este necesară. Ce formă să ia ea, aceasta este o întrebare deschisă. Fiecare dintre cei cu care ne-am întâlnit a avut una sau doua idei despre cum ar trebui să arate revista, cum ar trebui organizată, finanțată, etc. Și noi, echipa editorială, avem multe idei, unele contradictorii, multe scenarii din care să alegem. Principala noastra limitare este, din păcate, lipsa cronica de timp și de colaboratori. Fiecare avem servicii (unora dintre noi ne și place la servici și nu am vrea sa renunțăm la el), avem și alte proiecte, iar Mămăliga, cum v-am spus, se face din pasiune. Urmează decizii importante despre viitorul nostru. Însă ce este foarte clar este că, daca avem mai mult sprijin din partea comunității (în orice formă, prin lectura și distribuirea textelor pe net, prin texte scrie pentru revistă, prin cumpararea revistei, prin ajutor la scrierea unei aplicații de finanțare, etc.), atunci sunt sanse mult mai mari sa continuam să existăm si să găsim o formulă foarte interesantă pentru următorul număr tipărit.

Ca de obicei, suntem deschiși la ideile si comentariile voastre.

Echipa editorială a Mămăligii de Varșovia.

Anunțuri

Un gând despre „Cu Mămăliga prin Polonia

  1. Felicitări pentru toate durerile facerii acestei platforme românești precum și pentru fiecare gângurit de până acum! Cu siguranță va apărea o cale dacă aceasta va fi oportună și posibilă. Tipice românești, remarcile și nuanțele galeșe ale mesajului poate ar fi mai entuziaste – îndrăznesc a crede – în fața aglomerației, dacă toată comunicarea inter-română nu s-ar limita la Facebook sau Twitter.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s