4 tanchiști și un câine

În perioada 2-31 octombrie în localul Jaș și Malgoșia (Hansel și Gretel) de pe Jana Pawla II nr. 57 din Varșovia se desfășoară o serie de evenimente, printre care proiecții de filme, documentare, prezentări de cărți, imagini, toate parte a întâlnirii localnicilor cu fragmente ale culturii române, organizată de Institutul Cultural Român din Varșovia. Miercuri este zi de film, singura zi în care se specifică faptul că nu se vorbește doar în polonă așa că miercuri văd filmul documentar despre Bela Lugosi, „controversatul” actor originar din Lugoj, Transilvania.

WP_20151006_20_25_56_Pro

Din primele momente aflu că în România, mai precis în Transilvania, se mai poartă obiceiuri străvechi de alungare a vampirilor (vampires) denumiți strigoi, leitmotiv ce încheie nesurprinzător și firul documentarului. Cam greu de imaginat așa ceva, mai ales pentru că legenda e originară la sud de Dunăre și, mai ales, pentru că azi la Lugoj se fac monotoanele componente pentru autoturisme pe salariu minim de către munctiorii și mai insipidelor Honeywell și Autoliv – dar rămân atent pentru că este important pentru firul narativ.

Tânărul Bela, este un autodidact fără prea mult sprijin și educație formală, care a ajuns actor de succes în Budapesta, dar care este nevoit la un moment dat să ia drumul Americii, unde, după nu mult timp, obține mantaua și gulerul ce l-au consacrat la un interviu pentru rolul Dracula, pentru că menționase că este originar din acel loc de legendă. Urmează mai multe episoade picante relatate de posibili foști colegi maghiari și un istoric american de film, în care aflăm detalii despre originile lui modeste, tonele de bani cheltuiți pe haine și pe imagine în general și, în plus, risipa fără noimă pe importuri de apă „sulfuroasă” din regiunea natală (așa o numește istoricul american, aviz băutorilor de apă minerală care costă cât metrul cub, sau Borjomi, în America apa minerală din zona noastră e considerată ceva sulfuros și extravagant, demn de un vampir lunatic. Nici nu poate fi altminteri când Fiji și Nestle stateau de milenii gata îmbuteliate pe rafturile din ghețari).

Bela (întreg Bela Ferenc Dezső Blaskó) joacă din plin rolul Dracula și roluri de vampir, devenind chiar imaginea groazei în filmele americane din jurul anilor 1940. Dar notorietatea și succesul lui fulminant împreună cu toată atracția publică (până la urmă aflăm că îl concura chiar pe Clark Gable) nu se mențin și actorul sărăcește teribil și acceptă roluri minore care îi reduc și mai tare șansele de a reveni din ciclul filmelor de serie B. Aici documentarul începe să aducă multe informații inedite, printre care și aceea că Bela fusese nevoit să fugă din Ungaria datorită suprimării revoluției Lenin-ului maghiarilor, Bela Kun. Îmi aduc imediat aminte că această schimbare a survenit după ce armata română invadase și ocupase pentru ceva vreme în 1919 capitala Ungariei, Budapesta, pentru a pune capăt revoluției comuniste din zonă.

Fiind un cunoscut sindicalist al branșei actorilor, Bela se vede nevoit să se refugieze în Austria unde guvernul stângii social-democrate preluase puterea și instalase primul guvern democratic in 1918. Acest guvern progresist și succesoarele care au durat până prin anii 1930, au dat capitalei denumirea de Viena Roșie pentru măsurile „radicale” de stânga luate de guvernanți printre care reducerea timpului de muncă la 8 ore și implementarea ajutorului de șomaj, și asta în ciuda Partidului ”Creștin” Social care se opunea cu toate puterile. Deși catalogată de Gunther John drept cea mai de succes administrație modernă, stanga progresistă austriacă a fost înlocuită de forțele clericale conservatoare și Lugosi s-a văzut iarăși nevoit să se refugieze, de această dată în America.

Trecutul însă l-a urmărit și aici, pentru că după notabilul succes de scenă, decăderea actorului coincide și cu apariția McCarthy-ismului în America, acea aiuritoare vânătoare de vrăjitoare care a introdus panica consiprațiilor comuniste și pe cea a trădării naționale pentru a justifica înlăturarea și restricționarea oponenților politici, și care azi a ajuns sinonim pentru demagogia naționalist- patriotardă. Documentarul arată că situația lui era serios de fragilă, FBI-ul îi intercepta corespondența și devenise și un actor dezagreat de autorități și ocolit de marile filme și de marile bugete. Cam exact ceea ce se întâmplă azi și pe glob, dar și la noi acasă, cu legile Big Brother care o să ne protejeze până în pământ probabil, și eventual, cu sniperi pe blocuri pentru orice mișcare civică, așa cum poate că vă aduceți aminte că era denumită mișcarea Roșia Montană de către fostul șef SRI, actualul ambasador în America: ecoteroristă.

Documentarul vine cu o imagine destul de tristă a celebrului actor, plină de mistere și mister, dar prin care se poate citi clar experiența cât se poate de banal de tragică a imigrantului neadaptat. O imagine faimos de tipică a actorilor americani completată cu insuccese, abuz de droguri, apoi reabilitare clinică și repornire a carierei spre sfârsitul vieții, când Bela moare nereușind să termine un nou film horor. Nu mă pot stăpâni să nu întreb ce urmărea Bela cu sindicatul acela al actorilor? Poate observase fragilitatea actorului în mâna mondenităților vremelnice și schimbătoare și la cheremul bugetelor capricioșilor hollywoodieni, împătimiți de faimă și bani și de nimic altceva?

La ieșire din beciul cu proiector vreau să fac ceva semnificativ pentru patria mamă și să mănânc ardei umplut, una dintre bucațile culinare românești de pe masa întâlnirilor. Am fost și singurului patriot având în vedere că am fost singurul român de la proiecție, între 4 polonezi, trei tipi și o tipă, dar și un câine care se plimba de colo colo. Patriotului ad hoc din mine i s-a tăiat încă o dată avântul când, după ce am întrebat de câteva ori fără succes despre ardeii umpluți, barmanii mi-au zis în cele din urmă că e doar „ceva” românesc și mi-au dat meniul zilnic și mi-au indicat hamburgerul. Ce mai, m-am trezit în piesa de teatru cu 2 bieți români vorbind poloneza, dacă m-au văzut că vorbesc altă limbă și-au zis să nu mă otrăvească cu „ceva” românesc. Așa că le-am zis că sunt român și m-ar interesa tot ardeii aceia dacă se mai fac la ora aceea semi-târzie, dar nici de data asta nu m-au tare luat în serios și mi-au arătat narcisiști înspre pirogii de pe meniu. Așa că a trebuit să le spun pe șleau că sunt foarte interesat de ardeii aceia umpluți. Ah, să nu uit, cum zicea Cioran (mersi Agata Pyzik) dacă le spui că esți român nu te iau în serios, dacă văd că ești inteligent cred că îți bați joc de ei, și da, urmează mai multe întâlniri și filme, iar vineri se gătește ciorbă de perișoare și pe sămbătă tocăniță de cartofi. Eu sunt convins, ardeii au fost foarte gustoși.

WP_20151006_20_25_21_Pro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s