Despre Leg(h)ia, fotbal și Botoșani

Pe la mijlocul lunii ce abia se sfârșește câțiva dintre cei mai activi jucători abonați la grupul nostru de fotbal au aflat că echipa nou promovată din liga a doua a României, FC Botoșani, se pregătește să vina în Varșovia la meciul din grupele preliminare ale Ligii Europei împotriva Leg(h)iei. Ce ocazie bună să vedem și noi faimoasa și totodată infama galerie a ultrașilor polonezi ce pare să cuprindă oameni din toate straturile sociale, și chiar și polticieni, cum au fost și la meciul cu Steaua București în urmă cu două sezoane! Se pare că atunci câțiva VIPi polonezi au primit scuipați și bere printre grilajele care-i separau de mulțime. De atunci au rămas cu onoarea „nereperată” și nici nu au făcut plângere deoarece erau siguri că Steaua o să fie amendată, pentru că, iarăși, li se părea lor, steliștii nu ar fi fost la prima abatere. Aici s-au cam încurcat în socoteli, pentru că deși ultrașii „Stelei” nu sunt sfinți, comparativ cu cei polonezi ar putea purta și nimb. Ciudată mi s-a părut declarația politicianului Andrzej Halicki, care prezent la meciul cu Steaua de acu dou ani, și atins de mizeria din tribune, a menționat că nu o să depună plângere deoarece nu a venit în calitate de politician?!? Evident că în calitate de simplu cetățean nici nu ne imaginam că ar fi avut tupeul să își ceară cumva drepturile ca un nesimțit. Drepturile sunt pentru oameni în alte calități, eventual ar trebui careva să petiționăm FIFA să îți poți păstra funcția sau măcar să se facă plângerea singură dacă ești în funcție. Cam așa ar fi fair.

WP_20150716_20_56_32_Pro WP_20150716_20_56_44_Pro

Dar a venit și ziua meciului cu FC Botoșani și după multe chinuri cu biletele care nu se pot cumpăra online, doar dacă îți dai și numărul de la pantofi și amprentă de retină, am mers patru fârtați, am luat biletele direct de la stadion cu pașaportul și după ce am dat cîte 80 de zloți fiecare ne-am prezentat seara la meci. Nu cu mult timp înainte, oricând avea meci Leg(h)ia aveam șanse mari să fiu oprit pe stradă de grupuri de entuziaști care se tirau de la meci. Se întâmpla că în urmă cu ceva timp mergeam la înot chiar joia, la bazinul de pe Rozbrat, nu prea aveam idee ce aproape era de stadionul Leghiei. Când ne-am apropiat cu un amic încet, încet, la pas de plimbare, venind dinspre centru, trecând pe lângă Rozbrat și vazând stadionul mi-am dat seama ce era cu joia seara și cu campionatul intern. Apoi…culoarea pielii mele, restul faceți voi socotelile. Aveai șanse să fi oprit și dacă mergeai în direcția opusă lor, darămite să mai fi și puțin închis la piele. Eram oprit cu diverse, cu de toate, ba cu priviri, ba cu cât e ora, nu ai ceva bani, hai cu noi, etc. În câteva minute mă întâlneam cu câțiva amici ce mergeau cu un alt grup de vreo cinci români, chiar în barul fanilor Leg(h)ia. Zis și făcut, ne-am apropiat de stadion, am trecut de șleahta de fani ce stăteau undeva între boscheți la ecran în afara stadionului. Probabil că erau dintre cei cărora li s-au adunat prea multe amenzi și interdicții. M-am despărțit curând de prietenul meu și fiul lui; ei continuîndu-și drumul spre casă pe biciclete. În bar și pe lângă totul părea destul de molcom, înăuntru mai mulți indivizi de vârstă înaintată. Nimic care să indice că o să înceapă o bătaie western cu scaune în cap. Ne-am întâlnit cu ceilalți băieți, ne-am salutat și mi-am căutat grupul cu mesaje insistente pe facebook și cu smsuri. Au venit, unul, apoi a intrat și celălalt, apoi am ieșit afară, după ce stătusem vreo zece minute înăuntru. Marea mi-a fost mirarea că la ieșire unul dintre noi, cel mai închis la piele a fost luat literal peste picior, tras de mânecă și întrebat din mai multe părți în polgleză – Where you from? …where you from? Câțiva luzări de la intrare își dădeau semne din ochi și văzând că urmez la ieșire m-au prins și pe mine de braț, mai mult frățește parcă, dar sțiu eu la ce duc frățiile astea. Afară poliție cam din 20 în 20 de metri, m-am răstit la cel ce mă ținea – Come onnnnn! – și am fost lăsat imediat de mână.

În sfârșit, nu ne-a mai dat nimeni atenție. Am ajuns la tribună, ne-am întâlnit și cu ultimul amic, ne-am așezat pe locurile noastre și a început meciul. Destul de impresionant. Urale, scandări, Leg(h)iaaaa Varșavaaaa, ca la război. A început lumea să se ridice în picioare. Am dat și eu să văd de ce se ridică. Ah da, era imnul, cuiva, nu știu dacă era imnul Leg(h)iei sau imnul național. Am rămas respectuos în picioare, deși aveam ceva remușcări pentru că unul dintre noi a fost selectat din toată mulțimea pentru a fi tras de mâneci nu cu mult înainte, iar altul și-a cumparat și un fular Leghia, dând bani pentru mașina de propagandă a unei formații care se preocupă mai mult de sănătatea națională și chipurile… morală a Poloniei, asta însemnând în principal un mesaj destul de clar împotriva tuturor străinilor și al gayilor. Nu mai are rost să adaug că dintre străini, polonezii au cea mai mare problemă cu romii, cu palestinienii, și apoi cu românii, și că, pentru prima dată de când CBOS face aceste studii cincinale, atât sentimentele negative față de noi românii sunt în creștere dar și indiferența e în scădere, ceea ce ne arată destul de clar că indiferența are toate șansele să se transforme într-un fel de ură. Sau poate are legătură doar cu ascensiunea PIS și a celor câțiva clovni care au mai apărut pe aici prin politică, inspirați parcă dintr-un film prost cu Donald Trump și cu Jobbik.

Destule paranteze, înapoi la meci. în spatele nostru un grup de câțiva francezi s-au transformat din freres latin în bracia Latynosów, aprigi suporteri Leghia, care mai aveau un pic și îi întreceau și pe cei din peluza cu răcnetele războinice. Apoi vreo 80 de minute de joc, destul de frumos, față de cum mă așteptam, și nu din partea Leg(h)iei, ci din partea Botoșaniului, care a jucat bine, chiar bine, dar care nu prea a avut curaj să intre cu driblingul în careul opus. Apoi a urmat golul Leg(h)iei și imediat s-au încins destul de tare și suporterii mai calmi, și am început să aud – iobany, cyganie, etc – Ah, deci nimeriserăm bine, nu era o greșeală, nu era vorba despre nici un respect, au cântat iarăși imnul, am stat jos de data asta.

PS: despre termenul luzăr, nu era cu intenția de a pune ștampile, ci de a arăta poate direcția lehionistă în care se duc cifrele referitoare la somaj și precaritate, nu de alta dar văd cum la mine la firmă, echipa poloneză e pe contract cu jumătate de normă (7 ore pe zi!?!), fară concediu, și fără asigurare medicală. Ce mai… comparativ, noi românii din echipă suntem labor aristocracy.

Anunțuri

4 gânduri despre „Despre Leg(h)ia, fotbal și Botoșani

  1. Pe onoarea mea! ca asa a fost. Am avut cu toții curaj să ne așezăm oficial în mijlocul centrului celui mai radical public de fotbal (nu vorbim de Fani!). M-am simțit ca un blond cu plete pe stadionul din Giulești la meciul de salvare de la retrogradare al Rapidului. Pe teren a fost o poveste frumoasă cu speranțe tipic românești. Doar că Ștefan cel Mare se tot împiedica în paloș, iar Eminescu nu ținea la leapșa și se cotonogea smiorcăit de câte ori i se punea piedică. Chiar a strigat după mă-sa, dar nu a lui Ștefan.

    Apreciat de 1 persoană

  2. @ Vasile, ce-s alea speranțe tipic românești? Mă tem ca să nu o dăm din nou în mizerabilism. Polemizează puțin! Lehia au jucat foarte prost, a fost vai de steaua lor, …la cum jucaseră cu Steaua cu 2 sezoane în urmă…

    Apreciază

  3. Cica, la meciul cu Steaua, in Bucuresti, suporterii Leghiei au fost tratati de catre politie si cei din securitatea meciului ca niste golani ordinari. Au fost dusi la meci si de la meci, inchisi in dubite predestinate persoanelor arestate, iar ca sa nu se simta prea bine, li se si mai arunca gas lacrimogen la nimereala de ceva politist sau gardian, ca cica era ceva agentie privata care se ocupa de paza meciului/stadionului. Sunt poze in net. Faza e ca suporterul Legiei care mi-a povestit mie asta, fusese anterior angajat Caritas, si a mai fost prin Romania, cu ajutoare umanitare. Avea o imagine f. buna despre Ro, cu toate ca a vazut nu din lumina cea mai frumoasa, imediat dupa niste inundatii. A zis ca gardienii de la Steaua nu au reusit sa i-o strice, dar se mira si el, si restul suporterilor Leghiei pana in clipa de fata, de ce au fost tratati din start ca niste criminali.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s