Cum ne adunăm și separăm prin fotbal

Am început grupul nostru de fotbal în martie anul trecut, eram în căutarea unui teren și a jucătorilor, eu bătusem mingea de unul singur chiar și iarna 2013-2014 prin Kabaty pe niște câmpuri din spatele blocului și speram să adun măcar 6 oameni, dar mi-erau destui și 4, pentru a pune două-trei bețe și un ronghi pe pământ și a șuta printre ele. Cu ocazia sărbătoririi Mărțișorului ambasada ne adunase în capela bisericii Ortodoxe, unde după câteva pahare de Vinarte am făcut o listă de e-mailuri pe care le-am adăugat pe grupul Fotbal Public Varșovia. Am petrecut cam un an și jumătate până ce mi-am (ne-am) găsit echipă și, chiar dacă uneori nu venim decât trei oameni, ne întâlnim regulat, nu ne oprește nici ploaie, nici vânt, nici zăpadă și nici refuzul colegilor de grup de a veni la meciurile noastre.

În martie anul trecut am făcut primul eveniment, la care au venit vreo cinci oameni, dintre care am rămas până azi cu doi dintre cei mai entuziaști participanți, Sebi Maxim și Cristi Zorilă. Dacă e să vorbim cu cineva despre fotbalul de pe acest grup fb, apoi cu ei doi trebuie să vorbim. Jucăm gratis, sărim doar gardul unei școli publice vis- a- vis de unde locuia Răzvan Cojocaru, cel care ne-a dat idea cu terenul școlii. Sâmbăta trecută împreună cu vreo 10 colegi de pe grup am găsit altă școală publică, fără zăpadă și am aflat cu mirare că pe o distantă de cam un kilometru pe strada Przy Bazantarni avem 3 terenuri publice, 2 în școli și unul într-un parc. Ne grăbim să ajungem mai repede ca să ne întâlnim, să jucăm, să băgăm goluri, să înjurăm în voie și să mai discutăm la o bere după, mai ales vara. Probabil ne ajută mult și faptul că îi batem pe toți, aproape tot timpul, fie ei colegii noștri polonezi ce mai joacă cu noi pe la școala publică sau alte echipe nou venite ce se mai pierd pe terenul care e deja „al nostru.”

Despre fotbalul amator din Polonia sau Varșovia în schimb ne e mai greu să ne facem o idee, dar bănuim că e aceiași rețetă, singura diferență e că oamenilor din instituții sau corporații le sunt plătite orele de fotbal prin săli încălzite, profitând puțin după ce o grămadă de carduri Multisport oricum zac nefolosite cu anii. Sebi a cumpărat el însuși acest truc numit beneficiu de angajat, sau Multisport și l-a abandonat nefolosit după câteva luni. Până acum școala publică e cel mai bun lucru pentru cine vrea să joace fotbal și nu e legat de ore fixe sau de confort. Dacă oamenii joacă organizat și au asigurată echipa și terenul confortabil, de ce să-i mai obosim, sau, mai rău, să-i antagonizăm cu pretențiile noastre de echipă-comunitate.

Fotbalul nu-i filozofie, ce să mai vorbim de fotbal? În afară de spectacol avem multă marketizare, multă vorbărie despre echipe care intră pe picior de „egalitate” în Champions League, dar care trebuie să se răfuiască cu capii de serie.  Aproape degeaba intră Șahtior Donețk direct in Ligă, dacă nu e cap de serie. Degeaba intră Steaua dacă o face doar pentru premiul pentru prezență. De fapt, la banii care se învârt acolo nu mai e demult vorba de șanse egale, e vorba, de fapt, de o bătălie între PIB-urile țărilor care trimit echipe în Ligă sau de excepții regionale. Baronetul local mai are foarte mulți bani de sifonat de prin diverse surse până să ajungă din urma oligarhatul mondial, gen Abramovici și Rinat Ahmetov.

MDV Mihai: Așadar băieți, vă iau interviu, direct la subiect: aveți vreun fotbalist preferat?

Cristi: Un fotbalist preferat nu am, nu prea urmăresc meciurile de fotbal. Nici pe cele din campionatul intern, nici pe cele internaționale. Dacă joacă România și e televizat, mă uit,dar doar așa, ca simplu chibiț, nu sunt „tifosi”. Am fost pe Sansiro la un meci mai demult. N-am fost însă pe Stadion Narodowy. De ce n-am nici un fotbalist preferat? Habar n-am. Poate pentru că nu am nici un tenismen preferat, nici un baschetbalist preferat…

MDV Mihai: Tifosi?

Cristi: Tifosi italieni…fanii adevărați.

MDV Mihai: Păi vezi că știi chestii de fotbal, io nu știam.

Sebi: Am mai multi fotbaliști preferați, unul este portarul Costel Pantilimon. Motivul, poate că a jucat la Poli Timișoara și mi-a plăcut din primele minute în care a intrat în poartă. Talent-rezervă pe bani mulți! Ar mai fi Latovlevici, plecat tot de la Poli, sârb. Bun fotbalist, foarte bune meciuri la Steaua. Al treilea ar fi Sânmărtean, descrierea o poți da tu, avem aceeași părere.

MDV Mihai: Am multe de zis despre Sânmărtean. Mă uitam cum jongla cu mingea, nu-i lipseau nici curajul, nici nu era complexat, dar Pițurcă și mulți alții l-au marginalizat pe niște criterii absolut medievale. Mutu avea dreptate referitor la metodele lui Pițurcă, oricâte păcate ar avea Adrian Mutu, dacă un Pițurcă ajunge instanță morală, atunci mai bine mergem cu naționala la biserică, nu la competiție.

Sebi: Și mai este Romică Buia, un Veteran de la Poli Timișoara și idol în același timp. Mult prea talentat și văzut prea târziu de fotbalul cel mare. Un fotbalist adevărat din toate punctele de vedere.

MDV Mihai: Voi de ce veniți la fotbal? Ce vă mână afară din pat Sâmbăta sau Duminica dimineața? Ce fotbaliști suntem noi, ocupați pe lângă fotbal cu toate treburile cotidiene?

Cristi: Să mă descriu ca fotbalist…păi eu nu prea sunt fotbalist. Joc de plăcere nu ca să câștig eu sau echipa în care joc. De ce vin la fotbal? Ca să mă întâlnesc cu voi ceilalți membri ai comunității…să mai povestim după meci la o bere/pizza. Vin la fotbal să mă întâlnesc cu niște oameni faini și ca să alerg un pic.

Sebi: Eu ca fotbalist? Jucam fotbal în România, la Lucareț, satul meu de suflet în PROMOȚIE, competiția cea mai de jos posibilă din fotbalul românesc, cu echipele din satele vecine de pe o rază de circa 20-35 km. După perioadă foarte lungă în care nu am mai atins mingea (4-5 ani), am venit în Varșovia și m-am angajat la o companie globală, împreună cu Mihai. Eu cred că încet încet cresc și îmi revin la forma de demult. Eu unul zic că evoluăm de la o săptămâna la alta, atât eu singur cât și ca echipă. Cu siguranță nu mai sare mingea din mine cum sărea în primele dăți, ca dintr-un pom. Chiar nu pot să îmi explic, de unde atâta dorință de a juca indiferent de vreme, ploaie, vânt, zăpadă, frig, frig cumplit, eu și Mihai suntem prezenți. Cred că este ceva dezvoltat de pe când eram mic, atunci jucam câte 4-5 ore printre balegi de vacă și scaieți în picioarele goale (vara), iarna cu cizme de cauciuc pe zăpada înghețată. Ce mai, călit de mic. Aaa, că mergem noi să sugem o bere după, păi aia-i răsplata pentru goluri și pentru cât am alergat.

MDV Mihai: Ce credeți despre fotbalul din România, dar de cel din Polonia?

Cristi: Ce cred despre fotbalul din RO? Mă bucur că l-au dat afară pe Pițurcă. Îmi era jenă să le traduc colegilor polonezi de ce îl mai ținem pe Pițurcă la națională cu toate „succesurile” lui. În rest, fotbalul românesc e sublim, dar din păcate rezultatele lipsesc cu desăvârșire. Fotbalul polonez? Păi sunt mai buni ca noi, i-am văzut jucând la Euro 2012 și mi-a plăcut determinarea cu care s-au luptat împotriva rușilor și a nemților.

Sebi: Fotbalul din România? Pentru mine este în proporție de 99% o afacere și au fost distruse echipe cu tradiție doar pentru bani. Galeriile sunt tot mai mici, cele frumoase și restul lor, cele mari, sunt puse pe înjurături, bătăi, etc. Fotbal de performanță în România nu mai există, ci doar fotbaliști de performanță și aceștia fie sunt ținuți cu forța în țară pentru……fie sunt lăsați să plece la echipele din străinătate, unde ne mândrim că sunt români. Fotbalul din Polonia? Nu știu nimic despre fotbalul polonez și nimic nu mă atrage să aflu.

MDV Mihai: Credeți că avem rasism în fotbal sau un fel de complex de superioritate ce-i face pe arbitri să ne fure goluri, să ne adauge unele, sau să ne dea gratis cartonașe roșii sau galbene și, dacă sunteți microbiști și ați urmărit Steaua-Napoli, nu prea tare ne ard totuși arbitrii polonezi cu aproape fiecare ocazie? Deja am numărat vreo 3 cazuri, vă aduceți aminte că la a doua sau a treia întâlnire copiii ăia nu au vrut să joace cu niște „români”?

Sebi: Rasism în fotbal? Daaaaa! Și încă mult, printre afaceri de „miliarde”. Păi, echipele românești au fost frecate tot timpul: „cum să câștige țiganii?”. În legătură cu arbitrii polonezi, cred că în proporție de 10% este coincidență, 50% rasism, români țigani, etc. și 40% comanda celor de la FIFA, UEFA.

MDV Mihai: Nu trebuie să fie comandă, doar simțământul acela „de comun acord” că ăștia nu au ce căuta aici, inclusiv printre arbitrii români, plus perpetuarea inegalităților din fotbal prin chiar modul de a împărți banii. Am ajuns deja în acel punct din care echipele mari nu mai pot avea surprize, iar banii se redistribuie tot în cercul lor strâmt, fotbalul e capital de adunat. Jucătorii sunt practic încurajați și ei să facă evaziune, și să-și deruleze chiar viața particulară după acest model, intrând în competiția mașinilor de lux, a iahturilor și soțiilor trofeu. În vară în Brazilia echipele din Africa făceau o figură foarte bună, dar eu tot ce rețin e bășcălia comentatorilor români. Africanii erau furați pe față, iar ăștia vorbeau doar de faptul că sunt dezordonați, că sunt inexperimentați, poate nu știau că joacă și Didier Drogba sau or fi crezut că-i francez, pentru că nu-i așa, să fii de culoare, dar francez e totuși altceva, ești francez, măi nene.

Sebi: Mihai, să nu uităm de reclamă! De ce crezi că Cristiano Ronaldo a luat de atâtea ori trofeul pentru cel mai bun fotbalist, etc.? Păi cine mai face reclamă la lame de bărbierit și afișe? Nu rețin numele unui fotbalist nominalizat la Balonul de Aur care a declarat că el nu a câștigat pentru că nu este un brand mondial @Ronaldo. Of, Sânmărtean…și-au bătut joc de el. Cum este posibil să fie cineva mai mare ca Hagi…! De ce să fie el când poate să fie Dodel? Sânmărtean este un exemplu, cum  să nu ajungi! Și zic eu că trebuie luat în considerare de toți jucătorii tineri, Dumnezeu știe cât talent este în România și unii ca Becali,câți or fi ei, Iancu, Copos, Turcu, etc. câți au mai fost și or mai fi să își bată joc de jucători pentru un împrumut bun (bani), nu transfer.

MDV Mihai: Ribery îmi pare, el contesta Balonul de Aur. Să nu uităm de Ioan Niculae, „magnatul” gazului ieftin, l-am mai pomenit pe aici!

Cristi: Rasism în fotbal? Hmmm nu știu ce să zic, nu mi s-a părut că noi am fi fost nedreptățiți fățiș de arbitri străini. Când ești bun, e greu să te fure arbitrii. Ești bun și gata. Când joci mediocru și fără inspirație, atunci ai nevoie de scuze că au furat arbitrii, era terenul prost și la horoscop stelele erau așezate prost. Asta mi se pare penibil, după meciurile pierdute apare antrenorul principal și începe să se scuze și să caute diverse motive pentru înfrângere. Dar nu spune nimeni niciodată că am jucat prost, tactica folosită a fost complet greșită sau, pur și simplu, să recunoască că lotul pregătit de el e slab. Dacă e să discutăm despre rasism în fotbal atunci eu cred că ar trebui să îl căutăm în tribune, în bannerele pe care le afișează ultrașii, în scandările xenofobe, în violența fizică și în bătăile de dinainte de meci sau de după. În modul în care jandarmii pacifică spiritele în mod contondent. Cred că un bun indicator ar fi și să urmărim câte amenzi au primit cluburile românești de fotbal pentru violență, bannere xenofobe, declarații rasiste, suspendări de terenuri…

MDV Mihai: Dacă folosim transportul în comun, ne putem întâlni toată ziua cu fanii în sevraj ai Leghiei prin autobuze și tramvaiuri, în metrou nu prea sunt lăsați să intre de către gornici. Apropo Cristi, gornic înseamnă paznic, știi deja că eu și Sebi folosim tot timpul regionalisme, ne sunt mai dragi ca fotbalul câteodată.

Cristi: Arbitrii polonezi nu ne agreează? Asta nu știam. Dar se poate să fie așa, deși dacă ești bun, dai 5 goluri în prima repriză și apoi va fi greu pentru arbitru să întoarcă rezultatul. Eu cred mai degrabă că noi avem un fel de complex al culturii de margine, de margine a Europei. Nu ne comparăm cu numele mari din fotbalul european, iar când ajungem să jucăm cu ei pornim din start cu un complex de inferioritate. Era caraghios Pițurcă înainte de meciurile grele când lăuda echipa adversă și tot ne povestea cât de buni și valoroși sunt ăilalți. Iar echipa pleca din start cu gândul să obțină un egal sau să nu ia prea multe goluri.

MDV Mihai: Ați avut, credeți, ceva progrese vizibile de când jucăm noi fotbal, pe orice plan, nu neapărat la fotbal, v-a îngăduit spatele, ați slăbit? Nu demult Arjen Robben se lăuda ca la 31 de ani încă se fortifică prin exerciții de rezistență, încă învață chestii noi de la Pep Guardiola, om pe care își permite să-l deranjeze chiar la 2 noaptea dacă e pentru fotbal. Ceva de genul: „Hehe, listen Pep, sorry man but I got some great news, I had an epiphany, I finally got how to properly fall in the square and make it look like a penalty… [Scuză-mă Pep, tocmai am avut o revelație, acum știu cum să cad în careu să se vadă mereu că e un penalti.]”

Cristi: Progrese vizibile nici nu știu dacă am avut de când jucăm noi fotbal. Poate pentru că n-am plecat din capul locului cu ideea să obțin progrese. Am jucat și jucăm în continuare „just for fun”. Nu căutăm sa evoluăm din punctul A în punctul B. Cred eu că asta e frumusețea oricărui hobby, să faci ceva doar pentru tine, pentru plăcerea ta, fără să urmărești evoluții, trenduri, mile-stones-uri.

Sebi: Progrese sunt multe și vor fi și mai vizibile la vară :)) Bineînțeles că acum combinăm mai bine, ne găsim mai repede și atacurile sunt mult mai rapide, suntem mult mai bine așezați în teren și nu alergăm ca nebunii toți odată după minge, excepție cred că fac eu, în unele cazuri.

MDV Mihai: Cred că am învățat toți să mințim mai bine prin mișcările corpului, și da, nu mai facem ghem de jucători și picioare în jurul mingii, ne-am specializat. Voi credeți că ne adunăm până la urmă măcar 11 români în echipa asta, sau ne limităm la comentarii pe pagina de fb?

Cristi: Să ne adunăm 11 români? Păi de ce tocmai 11? Ne e fain așa în câți suntem acum, dacă am fi prea mulți, ar trebui să mai stăm și pe margine că n-am putea juca toți odată. Și apoi în cei 11 trebuie să fie musai români-români sau și adoptați români, așa ca Olek, care e pe jumătate român? Cât despre cei care doar comentează de pe fb, dar nu vin la meci…asta e așa o chestie de opțiune personală. Poți să fii solidar cu o anumită cauză, dar să o susții doar on-line. Implicarea în activitățile comunității e o chestie foarte personală. Nu poți judeca pe nimeni în funcție de cât de mult se implică în acțiunile comunității. Toți ne dorim să fim o comunitate, să avem sentimentul apartenenței la o comunitate, dar motivațiile sunt diverse pentru fiecare dintre noi în parte. Așa apar grupurile și grupulețele în fiecare comunitate. Se nasc prietenii sau adversități care erodează spiritul comunitar. Eu zic că e bine să păstrăm eventul nostru fotbalistic la nivel de hobby, de întâlnire plăcută, care nu angajează pe nimeni cu nimic. Și atunci poate că vor prinde curaj mai mulți români să vină. Ne strângem ca să alergăm un pic, să bem o bere împreună și să vorbim românește. Ăsta e modelul nostru de comunitate. E până la urmă comunitatea noastră.

MDV Mihai: Drept, dacă vor avea curaj să vină mai mulți, vom juca pe teren mare, acolo se simte mai bine fotbalul, terenuri disponibile am avea, tot gratis.

Sebi: Cred că ne vom strânge în „primăvara” poloneză, prin Iunie-Iulie. Până atunci trebuie să pregătim sufletește partenerii de viață… să ne „lase” la fotbal și din moment ce avem nevoie de jerseuri și conuri de semnalizare pentru porțile de miuță, să le pregătim și pentru asta, trebuie să vedem cum facem cu bugetul, deja a fost prea mult Brazuca de 550 zloți. Aviz fotbaliștilor amatori, acum jucăm cu mingea oficială Bundesliga!

MDV Mihai: Da, asta îmi amintește de cum s-a bucurat băiatul acela de pe teren, când i-am cerut mingea să i-o studiem, deși noi jucasem cândva cu Brazuca noastră. Mersi mult băieți!