Femei fără bărbați

Ați cumpăra „Femeile fără bărbați” de Șahrnuș Parsipur, dacă e să vă luați doar după coperta ediției poloneze?*

Parsipur Kobiety bez Mezczyzn

Agnes și Magda: Avem o relație ciudată față de cărțile care au pe coperte secvențe de film. Ne irită chiar dacă sunt bine făcute.

Agnes: Mesajul pe care îl aduce o astfel de copertă este uneori neclar. De asemenea, acest tip de coperți conțin un element comercial inerent, adică vedeți, textul e atât de tare încât a inspirat și producție cinematografică, deși, adevărat, poate fi și foarte atractiv.

Anna: În cazul meu coperta nu contează așa mult. Deși e păcat, această dimensiune senzorială a cărții ar putea avea un impact mare, dar de multe ori devine din diverse motive invizibilă.

Iațek: Sunt mai interesat de ce e scris pe verso decât de felul în care e proiectată coperta.

Anna: Dacă o carte îmi este recomandată de cineva în cine am încredere, o pot cumpără și atunci când mi se pare că are o copertă groaznică.

Janeta: Îmi plac coperțile frumoase. M-aș lăsa sedusă de o copertă frumoasă. Îmi plac cărțile frumoase. Deși pot cumpăra și cărți doar de dragul conținutului.

Irmina: Urăsc coperțile urâte. În Polonia e încă slut la capitolul coperți. Era de-a dreptul jenant să umblu prin transportul public din oraș cu „Corecțiile” lui Franzen.

Magda: Am ceva dubii referitoare la coperta „Femeilor…”.

Kamila: Mie, mi s-a părut intrigantă și ațâțătoare.

Magda: Să precizez, deși aveam dubii referitoare la copertă, nu suficient de puternice ca să nu vreau să cumpăr cartea. De fapt mi se întâmplă adesea, nu doar cu cartea respectivă. Nu m-aș simți jenată să merg pe stradă cu o carte, cât de pocită nu i-ar fi coperta.

Iola: Ca să fiu sinceră, am vrut să cumpăr cartea asta. Am căutat standul editurii la târgul internațional de carte, am găsit și cartea, dar când i-am văzut coperta, am decis să n-o iau. Cărțile pe care le cumpăr sunt relativ bine editate.

Krzysztof: Nu subscriu la opinia Irminei. Există și în Polonia edituri care și-au luat misiunea de a edita cărți care arată bine. Mă deranjează mai mult cuprinsul multor cărți care se editează la noi. Cărțile pentru copii, cu toate acestea, sunt însă în mare editate teribil. Copii de azi vor crește mari și vom ajunge într-o situație terifiantă, din cauza cărților urîte de azi, vor ajunge să construiască case urâcioase, ne vor guverna într-un mod urâcios, va fi o veritabilă tragedie. În ceea ce privește coperțile, apoi, de obicei cărțile pe care vreau să mi le cumpăr au coperți faine, deci, nu mă confrunt cu disonanța asta prea des.

Teodor: Scriitorul rus, Vladimir Sorokin, scria cândva o rubrică despre cărțile care sunt editate urât, dar care merită și trebuie citite, căci conținuturile lor conțin comori veritabile. Cu alte cuvinte, nu e neapărat ca și copiii care citesc cărți proiectate și ilustrate aiurea să crească având un sentiment estetic pocit. E mai bine ca copiii să aibă acces la orice fel de cărți, decât să nu aibă cărți deloc. În plus, standardele estetice sunt o chestiune de dispută continuă. Coperta cărții Șahrnușei Parsipur poate și este cumva enervantă, dar, de asemenea e și… amară, tulburătoare atât prin unghiul obiectivului care ne arată față tinerei neglijent sulemenită, cât și prin stângăcia sulemenirii se simte o stranietate aproape palpabilă, un capriciu dintr-o realitate paralelă celei în care trăim și cu care suntem noi aici obișnuiți.

Care a fost primul moment din roman care v-a răvășit?

Irmina: Am început să râd în hohote atunci când am citit despre dreptatea divină căzută pe capul celor doi violatori, când au murit pe loc după ce li s-a răsturnat camionul. Eram într-un tramvai și lumea m-a privit mirată, apoi pasagerii s-au uitat la ce carte citesc.

Krzysztof: Citeam agale și deodată am fost zvârlit la pământ când cartea a devenit brusc suprarealistă. Mi-am zis: „Uau! Mă aflu, de fapt, într-o cu totul altă lume!

Teodor: Și eu la fel, imediat după ce am perceput elementele suprarealiste, am presimțit că voi avea parte de o distracție de toată cinstea! Suprarealismul este la fel ca o femeie, de neînțeles. Frumoasă alegorie, m-am gândit.

Irmina: Zice un bărbat.

Iola: Mie romanul mi s-a părut pe alocuri neproporțional. Unele femei deși portretizate extraordinar nu știu de ce în carte au parte de mult mai multe chinuri decât altele. Munis, de exemplu, care reînvie și care devine odată înviată ceva mai asertivă, e înrămată în tipul de personaj Mickiewician – cea care nu cunoaște dragostea, trăiește fericită; noaptea îi e liniștită, iar zilele-i sunt fără melancolie”. Nu poate deveni lumină, căci nu a cunoscut întunericul. Mi-a intrat în minte atitudinea ei radicală: „Dacă nu sunt cea mai bună, atunci sunt cea mai rea.” Și așa și este – de-a dreptul monstruoasă. Am vorbit despre acest lucru cu Magda și ea mi-a spus, că, la urma urmei, sunt femei și din astea.

Kamila: Femeile au moduri diferite de a face față situației cu care se confruntă. Nu este vorba despre o lipsă de coerență în opinia mea. Caracterele eroinelor nu sunt inechivoce.

Irmina: Textul este extrem de crud. Pe de o parte condamnă dur, atât bărbații, cât și sistemul socio-politic al Iranului, pe de altă, parte tratează toate personajele, inclusiv femeile, fără nici o milă. Fiecare dintre ele este o nimica toată. Autoarei nu îi este efectiv milă de niciuna dintre ele.

Krzysztof: Nu vi se pare că avem în fața noastră o încercare de a evalua dur întregul sistemul politico-socio-cultural care efectiv le blochează pe toate aceste personaje? Aceste femei sunt supuse unei opresii totale, căreia cele mai multe dintre ele nu știu cum să-i facă față, de aici și provine cruzimea lui Șahrnuș Parsipur.

Janeta: Dreptul de a se căsători pentru o perioadă temporară, de exemplu, pentru o zi, ar putea fi percepută ca o emancipare, dar adevăratul ei sens este doar un alt fel de a oprima femeile. De exemplu, dacă se dovedește că o femeie devine însărcinată după o astfel de căsătorie legală de o zi, tatăl copilului nu poate fi obligat să se îngrijească de copil, deoarece contractul a expirat.

Irmina: Sunt niște protagoniste vulgare rău. Autoarea își face socoteala cu ele în cel mai de hal fel, foarte omenesc, dealtfel, nu numai critică sistemul. Dar acest fapt, fără nici o îndoială, este un plus al romanului.

Agnes: Am citit recent la clubul de carte Służew, un reportaj scris de Witold Szablowski despre Turcia contemporană. Jurnalistul întreabă la un moment dat o femeie dintr-un cătun unde a fost lapidată o femeie, ce crede despre execuția vecinei lor. Răspunsul ei a fost usturător și absolut lipsit de orice empatie – Păcătoasa aceea a primit ce i s-a cuvenit!

Protagonistele cărții se văd pe sine exclusiv prin ochii bărbaților.

Krzysztof: Mi s-a părut că această carte e o un fel de versiune iraniană a „Cwaniary” – „Șmecheroaicele”, o carte semnată de poloneza Sylvia Chutnik – Nu s-au temut să devină luptătoare, pentru ceva timp au fost însurorite, avem un moment în care s-au întâlnit cu toate. Dar asta durează doar foarte scurt, totul se destramă și nu se prea cunoaște de ce.

Iola: Vedem incapacitatea de a comunica bine, în interiorul aceluiași sex. Nu există și, se pare, că nici nu e necesar un sentiment de prietenie între femei. Ceea ce contează este doar imaginea, aspectul fizic, frumusețea, competitivitatea dintre femei și, desigur, contează bărbatul, care vede în ele doar un obiect al dorinței, dar și asta are loc doar ocazional. O poveste despre femei care nu sunt în stare să se împrietenească. Nici măcar între mame și fiice nu există o bună comunicare: Mama mi-a spus că între picioare am un văl, dar adevărul e ca am acolo o gaură…

Ania: Fiecare dintre ele a purces pe calea răzlețirii, dar nici una dintre ele nu a putut merge mai departe, nu a fost în stare să fie conștientă de răzlețirea lor.

Teodor: Și eu m-am gândit la drumeție, dar puțin altfel. Starea drumețului în sine oferă senzația libertății, corporalității, a unei conștiințe mai profunde de sine. Dar și faptul că există ceva ca un strigăt de libertate, care obligă o persoană să pornească într-o călătorie. De asemenea, mă întreb dacă sentimentul de cruditate, de groază, despre care vorbim nu este, altceva decât un element specific genului suprarealist, care prin definiție rupe orice obișnuință și rutină, ne induce în chestii cu care nu suntem familiarizați, și deci, chestii care ne fac să ne simțim anxioși. Suprarealismul bun trebuie să inducă în cititor groază. Suprarealismul este înspăimântător. Cuiva acest lucru poate place, cuiva mai puțin.

Codul iranian de conduită șarm e de nezdruncinat.

Numele protagonistelor sunt de nepronunțat: Mahdocht, Faezeh, Munes, Farrochlagha Sadraldiwan Golczehreh, Zarrinkolach.

În această carte bărbații sunt de asemenea prezentați ca victime ale sistemului. Sunt niște creaturi de toată jalea. Chiar dacă sunt în măsură să comită crime sângeroase, după ce le comit devin absolut neajutorați. Trebuie să apară o femeie ca să le ghideze pașii după aceea. Sunt cu toții demni de desprețuire cu excepția bunului grădinar, care e și spiritus movens al romanului. Se prea poate că grădinarul își are rădăcinile în vechile basme iraniene, dar îmi amintește și de Tom Bombadil din trilogia lui Tolkien. Mai este și atrăgătoarea emigranta poloneză, care lucrează într-un bar din Teheran. E fiica unor ofițeri fugari din Armata lui Anders, care evadând din Uniunea Sovietică au poposit o vreme în Iran. Poloneza decide să se întoarcă în țară…

Important! Acțiunea romanului are loc în jurul datei de16 august 1953 și imediat după. Șahrnuș Parsipur se referă explicit la operațiunea AJAX – lovitura de stat efectuată de către CIA, care a dus la răsturnarea prim-ministrului democrat Mohammad Mossadegh, care, printre altele, a naționalizat industria petrolieră din Iran.

Modul în care sunt descrise revoltele stradale în carte este destul de dur. Oamenii se omoară între ei cu cea mai mare ușurință. Dintr-o data, una dintre protagoniste se avântă și ea în stradă, cu scop necunoscut cititorului. Se poate insinua că ar fi angajată în mișcările rebele, că este membră activă a unei organizații politice, dar motivul adevărat al avântului ei e cu totul diferit – ea pur și simplu vrea să încerce să-l vadă pe bărbatul pe care îl jinduiește și o revoluție veritabilă, evident, nu o poate opri. Nu o interesează deloc problemele societății în care trăiește sau poate că nici nu e conștientă de ele. Să o împungă pe cumnată-sa înainte ca această să o împungă prima, acesta este cel mai important lucru pentru ea.

E curios cum am fi perceput textul dacă ar fi fost în el cineva care ar fi fondat o celulă revoluționară sau cel puțin o fabrică unde s-ar fi împletit pulovere – Mahdocht este permanent ocupată de împletirea hăinuțelor pentru copiii fratelui său.

Noi, cititorii acestei cărți am fost izolați de disputele politice, care indubitabil se desfășurau la diferite nivele în societatea iraniană la momentul coup d’etat. Cu toate acestea, „Femei fără bărbați” a fost oricum percepută ca manifest politic de către autoritățile iraniene. Atât autoarea, cât și editorul ei au ajuns să fie întemnițați. Descrierea obiceiurilor și viața de zi cu zi poate deveni periculoasă, pentru că oferă cititorilor o privire de ansamblu asupra existenței proprii.

Dacă dorim să căutăm să înțelegem feminitatea sau corporalitatea în cultura contemporană iraniană, trebuie să citim și alți autori, de exemplu pe Marjana Satrapi. Șahrnuș Parsipur e prea dură și nu încearcă să ne explice subtilități. Asuprirea culturală a tot ceea ce ține de corporalitate și sex pare să fie extrem de dură, ceea ce are un impact devastator asupra fericirii sau chiar vieților protagonistelor (sau cititorilor). E izbitor cum sentimentul fericirii este bruiat de aceste opresiuni. Cea mai superficială conștientizare și revoltă poate cauza sinucideri, precum i se întâmplă uneia dintre protagoniste, sinucideri multiple… dar de fiecare dată reușește miraculos să reînvie!

*Protocolul unei întâlniri a Clubului de discuție a cărților din Mokotow, Varșovia., un loc deschis tuturor celora care doresc să practice polona.

P.S. În bibliotecă Mămăligii de Varșovia avem o copie a filmului turnat în baza cărții respective. Dacă sunt doritori să-l vadă vi-l putem împrumuta. Filmul poate fi văzut gratis și online aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s