Vîrsta fericirii

DVF

Stăteam la poștă la coadă. Așteptam să mi se înmîneze un colet venit din străinătate. Sînt o clientă permanentă aici, poștărița dă semne că mă recunoaște. În sală sînt cîteva doamne în vîrstă, foarte agitate, care abia de mai au răbdare să le vină rîndul să își ridice pensia. Încearcă să glumească și să pară degajate, dar nu le reușește, accentuînd și mai mult nerăbdarea de a-și vedea banii. Mi-e cunoscut sentimentul. La fel înnebuneam de fericire cînd ne venea bursa în timpul studenției. Pentru două săptămîni… Mă gîndesc cu groază la perspectiva de a reveni la situația în care trebuie să stai umil la coadă și să aștepți niște bănuți. Situația e cu atît mai tristă, cu cît înțelegi că în tinerețe te puteai măguli cu speranța că vei ajunge să fii bine plătit. O asemenea speranță nu o mai ai cînd ești cărunt.

Ies cu acest gînd și mă îndrept spre casă. Cineva mă strigă și mi se pare că pe nume. Mă întorc. O femeie de vreo 65 de ani stă rezemată de un copac și îngînă ceva. Mă apropii ca să înțeleg ce încearcă să îmi spună. Mă roagă să o ajut să traverseze. Mă uit la șosea și înțeleg că ar fi o mare greșală, nu e nici semafor, nici trecere de pietoni, mașinile zboară cu viteza luminii. Îi explic doamnei că nu o pot ajuta, eventual dacă e de acord să vină pînă la cel mai apropiat semafor. Imediat m-am trezit cu ea de mînă, mergînd în josul străzii. Doamna, foarte amabilă s-a prezentat. Se numește Anastasia. Vorbește o română frumoasă și înțeleg că e o femeie cu carte. Îmi povestește că anul trecut a traversat strada exact în aceeași zonă și că a dat o mașină peste ea și de atunci nu mai poate merge de una singură. O întreb ce face pe partea aceasta de stradă? A fost la coafor. Se întreba dacă au tuns-o frumos, ce părere am eu? Cred ca e o tunsoare decentă. Îmi povestește că a lucrat în Ministerul Culturii, este văduvă, are patru copii și mai mulți nepoți. Cîndva a trăit ca în sînul lui Dumnezeu, soțul era mare șef la o fabrică din capitală și o căta ca pe o regină. Acum însă, stă singură pentru că nepoții sînt bogați și au de toate, sînt ghiftuiți și nu au nevoie de ea. Fiică-sa e indiferentă și ea. Ne mișcam foarte încet, timp în care doamna Anastasia m-a învățat o rugăciune și m-a pus sa o repet de cîteva ori, să se asigure că o țin minte. M-a amuzat, mi-am amintit primii ani de grădiniță cînd educătoarea ne punea să tot repetăm diverse poezii. Am ajuns lîngă o piață și fericită că zărisem un taxi, am anunțat-o pe doamnă că o trimit acasă cu taxiul (evident deja nu mai aveam răbdare să îmi caut de drumul meu). În acest moment femeia îmi spune că vrea să își cumpere niște mere. Ok. Să vă duc în piață să vă luați mere. Da nu ma supăr că m-a rugat s-o duc? Nuuuu, Doamne ferește! (Răbdarea mea era deja la limită). Umblăm prin piață, nu găsim mere. Oamenii se îmbulzesc, efectiv se împiedică de noi. Doamna insistă. Vedem într-un final niște mere. Care mere? Astea?! Nu sînt bune de nimic! Bine. Mai căutăm. Într-un final găsim ce îi place doamnei și rugăm să ni se cîntărească un kilogram. Costa șase lei. Doamna nu dă nici un semn că ar căuta banii. Înțeleg mesajul și mă ofer să le plătesc. În minutul următor doamna vede și niște piersice. Cere și din astea. De data asta sînt curioasă ce va face. Mă uit lung la ea. Scoate încet, cu foarte puțin entuziasm portofelul și nu găsește decît patru lei în el. Zîmbesc și îi mai dau un leu ca să își poată lua piersicele. Într-un final ne îndreptăm spre taxiul care ne aștepta. În drum, doamna mai zărește și niște vinete, întreabă cît costă și spune ceva pe sub nas, gen cum le pregătește ea pentru iarna. Am pretins că nu am înțeles mesajul.

Am adus-o pe doamnă la taxi, l-am plătit pe taximetrist și l-am rugat să fie atît de amabil încît să o ducă pe bătrînă cinci sute de metri pînă acasă. La final, doamna Anastasia, dupa ce a urcat cu mare greu în mașină, îmi spune să o sun imediat cum ajung acasă și mă pune să repet numărul ei de fix. Am repetat, ca la grădiniță și mi-am căutat de treburile mele, uitînd imediat numărul ei de telefon…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Recent am citit autobiografia Dianei von Furstenberg – “The woman I wanted to be”. Din întîmplare am aflat că tatăl Dianei a migrat din Chișinău în Belgia pe la începutul anilor ‘30 ai sec. trecut. Mi-a stîrnit curiozitatea. Vroiam să înțeleg cum de a ajuns o fetiță săracă din părinți imigranți să poarte titlul “Princess von Furstenberg”. Viața Dianei s-a dovedit a fi una plină de succes și realizări. În anumite momente a trecut prin încercări grele, dar ca o femeie puternică și întreprinzătoare le-a trecut cu bine pe toate. Totuși, ceea ce m-a impresionat la Diane este filosofia ei de viață. Este prima femeie din lumea modei care încurajează fetele tinere să își respecte anii și niciodată să nu ascundă adevărata lor vîrstă. Diane, ca și modelul de rochie pe care l-a inventat- “the wrap dress” – au dispărut de pe harta succesului și au revenit în forță nu o singură dată, stîrnind o nemăsurată admirație pentru personalitatea Dianei. După patruzeci de ani de la invenția rochiei, Diane a relansat-o cu mare succes în 2014, demonstrînd tuturor femeilor că o poți lua de la început și la 50 și la 70 de ani. Diane este un exemplu strălucit din rîndul așa-zișilor “Columbi ai vîrstei a treia” – persoane care abia încep să se bucure cu adevărat de viață după 50 de ani. Li se mai spune și “Young Old”. “Bătrînii tineri” sînt energici și activi, avînd la dispoziția lor mai mult timp liber, călătoresc și se implică mai mult în proiecte de caritate. Foarte mulți dintre ei pot și vor să își continue activitatea profesională. “Se pare că bătrînețea este o perioadă a vieții atît de frumoasă, încăt e jenant să o așteptăm un timp atît de lung”. (Carl Whitaker-psiholog)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s