Romanul meu polonez

Interviu cu Dorina Khalil-Butucioc

 Dorina

Dorina este bursieră Thesaurus Poloniae a Centrului Cultural Internaţional (Międzynarodowe Centrum Kultury) din Cracovia. A teminat doctoratul la Institutul de Filologie din Moldova şi în prezent este doctorandă la Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Tema tezei de doctorat ce urmează a o susţine este „Dramaturgia anilor’90 în contextul postmodernismului”. Dorina este membră a Uniunii Teatrale din Republica Moldova şi a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi unul din fondatori, alături de Sava Cebotari şi Dumitru Crudu, ai Centrului de Dramaturgie Contemporană din Chişinău. Participă la multiple conferinţe şi festivaluri teatrale naţionale şi internaţionale, beneficiază de mai multe stagii internaţionale, publică articole în revistele: Viaţa Basarabiei, Limba română, Arta, Teatru, Teatrul Azi (România), Apsaros (Georgia), Theatre Cultures (Grecia), etc. În prezent este lector la AMTAP (Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice din Moldova).

MDV: Dorina, ce v-a adus în Polonia?

D.K.-B.: O dragoste profundă şi sinceră pentru această ţară, pentru cultura sa, pentru teatrul său. Am vizitat Polonia de mai multe ori şi cu îndreptăţită gelozie profesională am urmărit cum în această ţară se protejează memoria culturală, cum se stimulează creativitatea, cum se încurajează noutatea.

Romanul meu polonez a început în martie 2012. Împreună cu d-na Larisa Turea, am participat la Congresul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) cu genericul „Teatrul din afara teatrului” şi la Festivalul Teatrului Polonez „Întâlniri teatrale”.  Atunci am descoperit pe viu doar o piesă a legendarului puzzle al teatrului polonez.

Apoi, exact peste un an, am participat la Congresul Internaţional Culture for the Eastern Partnership din Lublin, unde am prezentat comunicarea Un Centru de Dramaturgie Contemporană pentru Moldova. Astfel, am primit invitaţie şi la Congresul ISPA (International Society for Performing Arts) care a avut loc la Wroclaw în iunie 2013. Prin oamenii pe care i-am cunoscut şi prin organizaţiile culturale care m-au susţinut, Polonia mi-a deschis nişte porţi în spaţiu şi timp prin care am păşit cu absolută încredere că viitoarea călătorie va fi una senzaţională şi lungă. Or, iniţierea abia a început.

 MDV: Povestiţi-ne despre programul de bursă pe care l-aţi obţinut.

D.K.-B.: Am aflat de bursa Thesaurus Poloniae pe site-ul Ministerului Culturii al R. Moldova. Centrul Cultural Internaţional (Międzynarodowe Centrum Kultury, ICC) din Cracovia a implementat o bursă de cercetare de trei luni, oferită de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al Republicii Polone. Programul se adresează non-rezidenților din Polonia, care desfăşoară activități de cercetare asupra culturii, istoriei și patrimoniului multicultural european şi polonez.

De mai mulţi ani mă preocupă problema locului dramaturgiei din Republica Moldova în contextul postmodernismului şi a modului acesteia de a dialoga cu teatrul postdramatic şi cu publicul contemporan. Obiectivul stagiului meu este analiza comparată a fenomenului dramaturgic contemporan basarabean cu cel european prin exemplul unei ţări ale cărei piese noi sunt montate atât în teatrele naţionale de stat şi independente, cât şi în întreaga lume. Astfel, tema mea de cercetare este următoarea: Dramaturgia contemporană poloneză pe scena teatrelor naţionale şi internaţionale.

MDV: Ce impresie aveţi despre studiile făcute în Polonia?

D.K.-B.: Ca o tradiţie bună în Polonia, programul de burse al ICC este foarte bine organizat şi cred că nici nu merită să scriu despre toate beneficiile lui pentru câştigători. Anul acesta suntem 7, din diverse ţări, având astfel posibilitatea să ne lărgim cercul de cunoştinţe şi chiar de prieteni. Dar ceea ce m-a cucerit definitiv este echipa ICC-ului, în frunte cu directorul Prof. dr. hab. Jacek Purchla. La dineul la care ne-a invitat am descoperit nu doar o personalitate a culturii poloneze, ci şi un om care ne cunoaşte ţara, cultura, politica şi… vinurile!

Cracovia este o oază de cultură! Acest oraş e unul dintre cele mai vechi şi mai vii centre culturale şi teatrale europene, unde au activat şi se formează mari personalităţi din lumea artei, inclusiv a teatrului.  Recunosc sincer că prima mea ieşire în oraş şi prima vizită a fost la „Cricoteka” lui Tadeusz Kantor. Mi-ar lua foarte mult timp doar să enumăr locurile, muzeele, bisericile, castelele, expoziţiile, manifestările artistice, etc.  pe care le-am frecventat, alimentându-mi bateriile culturale pentru mult timp înainte. Or, Cracovia e renumită şi prin multiplele teatre, şi prin Universitatea Jagielloniană, şi prin PWST „L. Solski” – Şcoala Teatrală Superioară de Stat, pe care mi-aş dori mult s-o vedem prezentă la Festivalul Şcolilor de Teatru „ClassFest” din Chişinău. Bursa Thesaurus Poloniae presupune accesul la toate bibliotecile, centrele culturale, universităţile, etc. din Cracovia. Or, tot la Cracovia s-a înfiinţat primul Studio de Dramaturgie din Polonia la Universitatea Jagielloniană şi a activat Grupul de dramaturgi G8.

MDV: Care este deci situaţia dramaturgiei poloneze la momentul actual?

D.K.-B.: Foarte corect formulată întrebarea, căci dacă acum câţiva ani în Polonia se vorbea despre problemele dramaturgiei contemporane, în prezent chiar se poate vorbi despre succesele ei. De ce? Fiindcă în Polonia multiplele ateliere şi laboratoare de scriere dramatică, concursurile de dramaturgie, editarea cărţilor şi a antologiilor, acordarea premiilor pentru dramaturgie, festivalurile de dramaturgie contemporană etc., etc. au un scop bine determinat şi un caracter continuu. Astfel, în ultimii ani, aproape o treime din premierele poloneze sunt cu piese ale autorilor din Polonia. În plus, nume ca Tadeusz Słobodzianek, Dorota Masłowska, Pawel Sala, Przemyslaw Wojcieszek, Krzysztof Bizio, Magda Fertacz, Paweł Demirski, Ingmar Villqist, Pawel Jurek, Joanna Owsianko ş.a. apar des pe afişele teatrelor din multe țări ale lumii.

MDV: Ce relaţii există între teatrul din Moldova şi cel polonez? Se colaborează în vreun  fel?

D.K.-B.: Constituind un model de scriere dramatică contemporană, dramaturgia poloneză este foarte prezentă la noi în ţară. În 2009 în Republica Moldova a avut loc lansarea antologiei de dramaturgie Made in Poland şi spectacolul-lectură Baladă despre Zakaczawie de Maciej Kowalewski, Krzysztof Kopka, Jacek Głomb. De atunci s-au montat Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek la Teatrul „E. Ionesco”, Lamentări de Krzystof Bizio la Laboratorul Teatral FOOSBOOK şi, recent, În largul mării de Slawomir Mrozek la Teatrul Naţional „M. Eminescu”.

În cadrul celor două ediţii ale Festivalului „VerbArium” al Centrului de Dramaturgie Contemporană (CDC) s-au realizat spectacolele-lectură după piesele Între noi totul e bine şi Doi români sărmani vorbind în poloneză de Dorota Masłowska. Susţinuţi de Institutul Adam Mickiewicz din Varşovia şi de Institutul polonez din Bucureşti, la CDC s-au făcut şi proiecţiile spectacolelor lui Grzegorz Jarzyna, Krystian Lupa, Jean Klata.

Institutul polonez din Bucureşti a editat două antologii de piese poloneze contemporane: Generaţia porno şi Made in Poland, pregătind acum o a treia colecţie. Sperăm că vom putea realiza şi la Chişinău prezentarea cărţii, a unui spectacol-lectură sau chiar a unui spectacol după o piesă din volum.

Iar spectacolele teatrului polonez sunt tot mai mult gustate la festivalurile teatrale din Moldova: FINT, BITEI, ClassFest ş.a. Nu voi numi toate teatrele şi spectacolele poloneze care au încântat şi au provocat publicul moldav, vreau doar să remarc prestaţia actorului Janusz Stolarski din monospectacolele sale şi prezenţa renumitei trupe de teatru stradal Biuro Podróży, care a prezentat la Chişinău, în Piaţa Gării Feroviare, spectacolul inedit „Carmen Funebre”. Am schiţat relaţiile teatrale moldo-poloneze dintr-o direcţie, dar cred mult că vor deveni reversibile.

MDV: Ştiu că recent ați participat în calitate de critic de teatru la câteva festivaluri de teatru din Polonia. Cu ce impresii ai rămas?

D.K.-B.: Graţie organizaţiei EEPAP (East European Performing Art Platform), am primit invitaţie la Polska Platforma Tańca-2014 de la Lublin, unde s-au întrunit 180 de delegați, 13 spectacole și 12 prezentări la secţiunea „Artist at a Glance”. A fost o adevărată vitrină a dansului contemporan din Polonia, expusă la Centrul Cultural din Lublin – o fostă mănăstire şi în clădirea Centrului Cultural Academic „Chatka Żaka” al Universităţii „Maria Curie-Skłodowska”. Am urmărit un şir de spectacole-dans extraordinare, dar am plecat acasă cu spectacolele Akty al Aurorei Lubos şi Upadek Przyszłości de Irad Mazliah şi Zbigniew Szumski. Remarcabil e faptul că platforma a oferit spaţiu şi pentru o prezentare a dansului contemporan din Georgia, Armenia, Belarus şi Ucraina. Sper că la următoarea ediţie şi Republica Moldova îşi va putea exprima ritmurile dansului contemporan la această platformă.

De la Lublin, m-am deplasat direct la Kolyada-plays, un festival organizat de Teatrul Studio din Varşovia pe 7-17 noiembrie. Prima parte a proiectului a presupus montarea de către regizorul rus Nikolai Kolyada la acest teatru a Revizorului gogolian. În partea a doua am contemplat o imagine de ansamblu a spectacolelor regizate de Kolyada, atât la Teatrul său din Ekaterinburg: Boris Godunov, Un tramvai numit dorinţă, Hamlet, Livada de vișini, precum și Visul Nataşei de la Teatrul Jaracz din Łódź şi Mascarada de la Teatrul „Juliusz Słowacki” din Cracovia. 

Nu am ratat nici spectacolele-lectură realizate de tineri regizori polonezi şi de N. Kolyada după piesele elevelor sale: Iaroslava Pulinovici, Irina Vaşkovskaia şi Anna Baturina. Pe toate trei şi pe mentorul lor i-am ascultat şi admirat la discuţia cu genericul „Cernuha şi pornuha pe scena poloneză. Noua dramaturgie din Ural”, ce a constituit punctul culminant al acestui curajos festival al teatrului rus organizat la Varşovia.

 MDV: Veți participa şi la alte festivaluri teatrale în Polonia?

D.K.-B.: În primele zile de iarnă, la Cracovia are loc renumitul Festival Boska Komedia, la care particip și care îmi oferă ocazia specială de a găsi răspunsuri la multe întrebări legate de teatrul şi dramaturgia contemporane. Concepţia festivalului e una cu adevărat dantescă, căci spectatorii sunt invitaţi să vizioneze spectacolele din cele trei secţiuni: Inferno, Purgatorio şi Paradiso. Există desigur şi nişte „Cerberi” – un juriu internaţional, care va înmâna celui mai bun spectacol premiul Boska Komediant. Pe această platformă teatrală sunt expuse cele mai disputate spectacole poloneze din ultimul sezon, reprezentând tendinţele şi experimentele teatrului polonez contemporan. În această competiţie au intrat spectacolele unor regizori polonezi mai mult sau mai puţin vestiţi, dar desigur spectatorii sunt în aşteptarea producţiilor lui Grzegorz Jarzyna, Krystian Lupa, Radek Rychcik ş.a. Eu personal sunt intrigată şi de întâlnirea cu creaţia tandemului Monika Strzępka şi Paweł Demirski, fiind sigură că voi avea şi multe alte surprize în călătoria teatrală prin cele 3 cercuri danteşti.

MDV: Le-ați putea recomanda cititorilor noştri câteva spectacole, evenimente teatrale din Polonia care merită cu adevărat văzute?

D.K.-B.: După ce i-am plictisit pe cititori cu atâtea date, nume, statistici teatrale, nu aş mai avea curajul să le recomand ceva anume. Poate doar o observaţie personală: paradoxal, dar la întâlnirile din cadrul festivalurilor, oamenii de teatru polonezi au început şi ei să se lamenteze, comparând posibilităţile de creaţie şi producţie din trecut cu cele actuale. Noi, străinii, privim cu alţi ochi tabloul teatral polonez, care, revenind la o idee de mai sus, ni se prezintă ca un puzzle absolut complet, rezistent şi minunat! Polonia este o ţară teatrală, o ţară cu tradiţii teatrale, o ţară în care putem vorbi despre un teatru complet cu sute de teatre naţionale şi independente, festivaluri teatrale, spectacole inedite pentru orice gust şi pentru orice vârstă. Or, daca de gustibus non disputandum, Polonia este ţara în care îţi poţi crea gustul pentru adevărata cultură! Poftă bună! Şi, apropos, s-a lansat deja apelul pentru a XII-a ediţie a bursei Thesaurus Poloniae! Iar eu, mă repet, urmăresc cu o invidie profesională (in)oportună şi cu o dragoste (in)explicabilă evoluţia teatrului şi culturii din Polonia şi sunt sigură că romanul meu polonez va continua.

MDV: Merci foarte mult de cooperare şi sper să avem încă multe ocazii de a ne revedea la o plimbare, fie ea în Polonia sau în alte ţări europene:)

D.K.-B.: Mult succes „Mămăligii de Varşovia” virtuale şi îi mulţumesc mult familiei lui Teodor Ajder pentru mămăliga varşoviană reală!

Interviu realizat de Olga Corochii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s