Naţionalista

de Aju Tutu

A trecut în lumea celor drepţi regizorul, directorul teatrului nostru. Pe parcursul anului a fost internat în spital de câteva ori. Presimţeam că nu-şi va mai reveni de data asta, deşi n-am încetat să sper în luminiţa de la capătul tunelului. A murit tocmai acum, înainte de alegeri, în momentul în care tot felul de tensiuni geopolitice sunt gata să fie aruncate în văzduh.

Aju Tutu
Imagine: Iu

Ce va urma? Cine îi va lua locul? Acum mă simt aşa că nu mai exclud nici posibilitatea unui război sau că am putea da înapoi în iadul de pînă la 2009. N-o să pot să trăiesc normal dacă totul se va întoarce la cum era. Nu vreu să-mi schimb serviciul, dar ceea ce s-a întâmplat oricum va avea un impact major asupra vieţii mele, inclusiv şi la nivel simbolic. Un amic apropiat de la teatru, care colabora mai des cu patronul nostru, zicea că de la o vreme i se părea că lucrurile au început să stagneze, că totul s-a oprit parcă într-un loc. Nimeni nu mai venea cu idei noi, nu se pregăteau piese noi. Au plecat şi cîţiva actori. Mai zicea că politica teatrului lăsa de dorit. Vedeam şi eu asta şi le înţelegeam pe toate, dar totuşi nu îndrăzneam să simt astfel. Poate că ce zicea el ţinea mai mult de atmosfera oraşului sau de sănătatea patronului şi mai puţin de teatru în sine. Eu, desigur, vedeam lucrurile altfel. Acest deces nu trebuie să însemne sfârşitul. Sunt parte din corpul ansamblului teatrului, deşi stau, dat fiind activitatea mea, cumva de-o parte.

Unora, cică, nu le prea plăceau piesele pe care le pregăteam. Afirmau că facem teatru cu tentă naţionalistă sau că regizorilor noştri nu le prea pasă de spectatori şi… nici de actori. De-ar fi fost aşa n-am fi avut sala întotdeauna plină! Oamenii nu vin la teatru pentru că le place să fie ponegriţi! Iar actorii care au plecat… Au făcut-o de bună voie. Pur şi simplu opiniile lor nu s-au suprapus cu opiniile regizorului. Au discutat de la egal la egal, cu respect reciproc, după care au decis să plece pașnic. Să nu uităm că marele merit al directorului nostru a fost că acum trei ani a început să facă piese prezentate simultan în două limbi, și-n română, și-n rusă. A fost o primă încercare de acest gen a unui teatru românesc de pe aici, iar asta nu are cum însemna naţionalism.

Nu am vorbit decât o singură dată cu directorul. S-a comportat amabil cu mine. N-am observat nici un fel de ură faţă de mine. Ştia că sunt rusoaică. Apropo, în teatru mai sunt câteva persoane de etnie rusă. Încearcă şi ei să vorbească româna şi să se integreze cum pot de bine în ansamblul teatrului.

Nu vreu să mă lepăd de teatru. Nu pot şi nu vreu. Toate celelalte preocupări, proiectele artistice, etc, nu sunt atât de importante. Poate doar scrisul în sine mai contează la fel de mult ca munca mea de tălmaci de aici. N-o să pot eu să stau prin birouri şi să lucrez lent şi cu mult calm întru binele unor organizaţii non-guvernamentale sau de stat. Atât teatrul, cât şi scrisul îmi trebuiesc ca aerul. Am încercat cândva să nu le practic un timp, ceea ce s-a încununat cu o catastrofă. A fi scoasă în afara tuturor evenimentelor care se întîmpla în colectivul nostru, în oraş, în ţară sau în lume mă umple de spaimă.

Sper să nu se închidă teatrul. Dacă se va închide, va trebui să revin în presa de limbă rusă, că doar acolo aș avea ce face, iar presa de limbă rusă e foarte proastă aici. Nu-mi surâde deloc idea. Îmi convine mai mult să scriu ce şi cînd vreu. Nici nu cred să pot să fac zilnic materiale aiurea cu tentă politică din care caută să comisioneze multe redacţii ale publicaţiilor de limbă rusă. Acum se dau en-gros articole despre «roşii», Dodon, Usatîi, Voronin, etc. Nu o fac de flori de cuc. Nu spun, că ziarele sunt plătite numai de ei, dar deja faptul ista în sine mă face să nu mai vreu să pun energia mea în presa rusă. Unica publicație care îmi mai plăcea era ”Kоммерсантъ”. Obişnuiau să practice un limbaj viu, nu din ăsta de troglodit, sovietic, cu elemente de patetism roşu, din care găseşti cu duiumul în mai toată presa noastră de limbă rusă. Dar ”Kоммерсантъ” a fost închis. M-am detaşat cu cît a fost posibil de presa rusă. Dar să renunţ la ea tot nu pot, deoarece nu pot să scriu bine în româneşte. Îmi place mult munca mea de acum şi în general idea ca toate piesele de teatru să fie prezentate în mai multe limbi. Aș vrea să continui. Aș vrea să continui. Aș vrea să continui…

Ar trebui și în presă să fie la fel, textele, ideile din ele tre ajutate să ajungă la oameni. Nu doar publicaţiile româneşti ar trebui să aibă pagini cu articolele traduse în rusă, dar şi publicaţiile ruseşti ar trebui să aibă versiuni în limba română. Pînă în clipa de faţă, ruşii n-au nimic în română, iar dintre pulicaţiile româneşti sunt doar câteva care investesc în traduceri. Mai sunt şi câteva portaluri şi agenţii de presă, care publică aceleaşi ştiri în două limbi, dar asta e altceva. Ştirile seci sunt la fel de plictisitoare ca şi privitul televizorului. Deşi, tre să le dau și televiziunilor dreptatea lor, mai multe televiziuni locale emit emisiuni în două limbi. Dar TV-urile sunt practic cu toate în mîinile politicienilor, ceea ce înseamnă că practic nu sunt deloc echidistante.

Spectacolele noastre demult nu mai aveau tentă naţionalistă. Poate, eventual, erau unioniste, ştiu eu, româniste. N-am nimic contra temelor de acest gen. Se mai făcea haz, adesea destul de piperat, de politicienii noştri. Erau luaţi în râs cu toţii, necătînd la culoarea lor. Spectactorii înţelegeau aluziile noastre şi râdeau în hohote. Faptul că ne orientam mai mult spre teatrul vestic şi mai ales cel românesc, că invitam actori cu renume de acolo, că se puneau în scenă piese de autori români, nu mă deranja deloc. Mă deranjează mult mai mult patrioţii ăştia moldoveni de doi bani, care vorbesc între ei rusă şi cred că Moldova tre să fie lîngă Rusia. Ăsta nu e patriotism, ci aberaţie. Sunt un coşmar aceste armate de dodoni, şelini, formuzali, usatîe şi alţii. Pe de o parte duhnesc a naftalină, pe de alta parte se pricep la spălat bani. Dar până şi idea de spălare a banilor pe teme UE nu mi se pare mai puțin groaznică decât spălarea banilor pe tema renaşterii imperiului sovietic. Rusia, ca imperiu, tre să moară, pentru că în acest imperiu totul a fost făcut şi încă se mai face cu forţa. De asta urăsc tot ce e legat de Rusia de azi, de Putin şi de „restabilire”. Rusia e un stat artificial, croit din multe triburi cu culturi şi origini diferite, îngrădiţi într-un ocol şi rusificaţi cu sila. O mare parte din Rusia nu e Rusie deloc. Rusia, din punct de vedere politic, e la Moscova, iar din punct de vedere spiritual, se găseşte numai în terenurile din preajma Inelului de aur şi gata. Restul n-a fost niciodată Rusia, ci Imperiu. Imperiul Rus va cădea, pentru că toate imperiile cad. A venit timpul căderilor şi timpul luminării oamenilor.

Se poate spune că şi România are ceva imperialist în sine, dar totuşi acest stat actualmente nu-şi anexează teritorii noi. Se supune şi respectă dreptul internaţional. Ştiu că unii mă fac naţionalistă, probabil aşa şi este oleacă. Pînă aceste forţe murdare estice n-o să lese pămîntul ista în pace – pot să mă numească astfel. Dar oricum mai bine e să fii o naţionalistă româncă, decît o naţionalistă rusă. De fapt, nu mă consider naţionalistă. Pur şi simplu mă împotrivesc, vorbind pe larg, avîntului pe care l-au luat nedreptăţile istorice. Nu vreu ca Basarabia să fie alipită iar Rusiei, cum vor să ne facă să credem ăştia din coloana a cincea a Rusiei plasaţi pe aici. Nu zic „Nu” unirii cu România, cu condiția să ni se păstreze identitatea noastră basarabeană. Deşi acest tip de unionism nu e prima mea opţiune, dar cel puţin aşa e mai drept din perspectiva adevărului istoric. Majoritatea locuitorilor Republicii Moldova şi ai României de azi au multe tangenţe istorice, culturale, lingvistice. Cea mai potrivită ar fi, desigur, o independența politică, numai că Republica Moldova e atît de mititică, încât mă îndoiesc să poată să stea independentă încă mult timp. Acum trebuie doar să decidem la cine să aderăm cu cât mai puţine efecte negative pentru noi. Nu există o altă cale. Pînă acuma între Uniunea Europeană şi Uniunea Vamală mai senină şi mai sănătoasă pare să fie prima.

De fapt, mi-aş dori o altfel de uniune, între RM, Ucraina şi Georgia. Toţi cei din Europa de Est care n-o să mai vrea să fie în [Imperiul] Rusia, se vor putea despărți de ea și adera la această uniunea intermediară. O astfel de unitate politică ar putea să ţină legături bune şi cu UE şi cu UV, deși, desigur, asta nu se va întîmplă niciodată, pentru că Rusia nu ne lasă în pace nici pe noi, nici pe Ucraina, nici pe Georgia. Pariez că în curînd toţi vor vrea să plece din Rusia, deşi s-ar putea să se scufunde şi singură, cu mult înainte de a-şi pierde echipajul. Până şi belaruşii par să fie tot mai zaebiţi de Rusia.

Aici la teatru, traducând piesele, pot să-mi permit să gîndesc şi… să simt efectiv independenţa. Se zvonesc tot felul de lucruri, cine ştie… Cică şi teatrele ajung să fie vândute ca şi ziarele. Voi lucra oare iar pentru oligarhi? Am făcut-o cândva şi nu mi-o mai doresc. Am pierdut pînă şi cardul de la banca unuia dintre ei şi nu mai vreu să mi-l restabilesc. Probabil, n-aş fi contra să lucrez într-o organizaţie care este susţinută din fonduri româneşti sau europene, dar pe banii ruşilor nu mai vreu s-o fac. Iar în ceea ce-i priveşte pe oligarhii locali, apoi mulţi dintre ei sunt mafioznici, deci sunt mai răi decât investorii ruşi. Dar aceste tranzacții pînă ce îs doar zvonuri. Pînă cînd funcţionăm ca înainte. Tare nu vreu să părăsesc teatrul.

Dorinţa mea cea mai mare e să fiu odată parte din presa românească. Din păcate, unicul lucru pe care-l pot face până una alta, e doar să traduc, să fiu ghid între comunități. Ceea ce am spus despre versiunile bilingve din presa noastră e foarte important acuma aici. Vorbitorii de rusă şi de română sunt foarte răzleţiţi. Unii nu ştiu deloc ce fac şi ce gîndesc ceilalţi. Nu avem, de facto, ziare naţionale, care să ajungă la întreaga populaţie. Desigur, nici vorbă de ziare echidistante sau independente. Dialog intercultural trebuie să existe în presa noastră, altfel societatea n-o să se poată întregi, dacă n-o să explodeze întîi. Barem, de-ar începe să se asculte reciproc substraturile fragmentate pe criterii lingvistice, dacă nu vor să se înţeleagă.

Mulţi dintre prietenii mei ruşi, printre care sunt şi jurnalişti de profesie, nu prea citesc presa românească. Unii nici nu cunosc româna suficient de bine ca să înţeleagă despre ce se vorbeşte la conferinţele de presă la care sunt trimişi de redacţiile la care lucrează. I-am dat unui prieten jurnalist să citească o piesă, la care lucrez împreună cu un scenarist de-al nostru. După ce a frunzărit-o pe sărite, mi-a spus că nu prea înţelege limba! Păi, cum poate el să înţeleagă şi să facă reportaje şi investigaţii jurnalistice, dacă nu înţelege nişte dialoguri scrise într-un limbaj deloc sofisticat! Iaca aşa e situația, iar unii îmi vorbesc despre naţionalism…

Am stat dăunăzi şi am povestit cu câţiva prieteni din teatru despre posibilele scenarii care se pot întîmpla aici după alegerile parlamentare. Unii dintre ei au pomenit posibilitatea războiului. I-am tot contrazis, dosindu-mă după pozitivismul meu ca după un scut. Ne-am ciondănit din cauza acelor vorbe nesăbuite ale lor şi le-am reproşat faptul că văd lumea în obscur. Unul dintre ei a zis, că nu mai este cine să ne apere ţara în caz de invazie. Nu mai avem patrioţi veritabili în Basarabia. Nu mai există cineva care să vrea un stat al nostru puternic şi sănătos. Ne-am contrazis mai mult timp. Încercam să-i explic că e suficient să se vrea, și acest stat va putea exista și în continuare! Cu toate că pare să fie o utopie…

Gata. Ajunge. Mă duc la Animest.

Anunțuri

3 gânduri despre „Naţionalista

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s