Alegerile prezidențiale din România: Găsiţi diferența!

Teodor Ajder
Imagine: Teodor Ajder

După zece ani în care România l-a avut drept șef al statului pe Traian Basescu, alegerile prezidențiale din acest an sunt extrem de tensionante, deşi miza pusă în joc s-ar putea să nu fie aşa de mare.

Cu o prezenţă la vot de mai mult de 50 la sută, primul tur de scrutin a fost câștigat de către social-democratul Victor Ponta cu aproximativ 40 la sută din totalul voturilor. Pe locul al doilea s-a plasat candidatul de centru-dreapta Klaus Iohannis de la ACL, o grupare formată prin alierea PNL cu o parte din PDL. Cei doi se vor confrunta în turul doi al alegerilor, în data de 16 noiembrie.

Alţi trei candidați populari de centru-dreapta au obţinut rezultate nesatisfăcătoare, fiecare cu circa 5 la suta din voturile exprimate: este vorba de independenții Călin Popescu-Tăriceanu și Monica Macovei, precum și de Elena Udrea de la Partidul Mișcarea Populară, un nou proiect politic al lui Traian Băsescu.

Social-democraţii se află în prezent la cârma guvernului – Ponta a fost desemnat prim-ministru în 2012 – și mulți români consideră că un câștig în cursa electorală pentru preşedenţie ar da partidului prea multă putere.

În România, președintele nu are o prea mare putere executivă, dar el are drept de veto asupra legislației. Băsescu a stabilit deja un precedent pentru cum un preşedinte poate avea o influență considerabilă asupra vieții politice a țării.

Ponta şi social-democraţii sunt dispreţuiţi de către majoritatea intelectualilor publici şi comentatorilor din mass-media din România, precum și de către mulţi din clasa de mijloc a țării. Ei văd în social-democraţi o relicvă a Partidului Comunist ceauşist, corupt și rezistând în mod sistematic la liberalizarea deplină a economiei românești. În România e încă un punct de vedere majoritar că problemele economice ale țării sunt cauzate în principal de implementarea defectuoasă sau incompletă a reformelor liberale.

Victor Ponta, la rândul său, la începutul vieţii sale politice se prea poate să fi oferit semne de speranță pentru o reformare a partidului său, dar de fapt a sfârşit prin a dezamăgi grav. Actualmente este văzut de mulţi ca un facilitator al baronilor locali corupţi care dețin puterea în partid. În plus, a reuşit să şi înfurie populaţia ţării prin practicarea unui ton de multe ori arogant în aparițiile sale publice şi, mai ales, prin încălcarea cronică a promisiunilor făcute.

Înainte de a ajunge la putere, Ponta a promovat un discurs anti-austeritate (Băsescu, marele duşman al lui Ponta, fiind cel mai puternic promotor al măsurilor de austeritate în România) şi a promis să pună capăt proiectelor controverate de minerit, precum sunt mina de aur de la Roșia Montană sau gazele de șist, proiecte care au silit românii să iasă în stradă la protestele masive din 2013. Dar după venirea la putere el şi-a schimbat pozițiile, practic, peste noapte. Şi să nu uităm că, în 2012, Ponta a fost acuzat de către Comisia Europeană că depăşeşte limitele constituţionale în lupta pentru putere cu inamicul său politic Traian Băsescu.

Aproape toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale precum şi principalele posturi mass-media au descris alegerile ca pe o luptă împotriva socialiștilor retrograzi şi corupţi ai lui Ponta. Acest tip de mesaj a devenit viral în reţelele sociale, propulsându-i în special pe Klaus Iohannis și Monica Macovei (care par a fi cei mai „proaspeţi” dintre toți candidații de centru-dreapta).

Un rol însemnat în răspândirea acestei narațiuni de luptă „bine împotriva răului” (cel puțin pe internet) l-a avut şi o anumită stare de spirit în rândul unei părţi înguste a electoratului, şi anume a acelora care au luat parte sau s-au solidarizat cu protestele de amploare  de anul trecut legate de mineritul de aur în Roșia Montana. Mulţi dintre aceşti protestatari simt nevoia de a încununa printr-o victorie electorală lupta lor din 2013. În timp ce unele dintre aceste persoane nu au votat, mulți dintre ei au ales să voteze cu centru-dreapta, pentru a-l da jos pe Ponta, favorizându-o cel mai puternic pe Monica Macovei.

Macovei, fost ministru al justiției  şi datorită căreia au fost implementate reforme care au făcut posibilă aderarea României la Uniunea Europeană, a candidat ca independentă, bazându-se în primul rând pe reţelele de socializare și pe voluntari. Ea s-a descris drept singura salvare pentru România (toţi celelalţi politicienii fiind corupţi, doar ea, Macovei, e în măsură să lupte împotriva corupției) prezentând un program electoral scris în formă de Zece Porunci.

În ciuda reputației bune, Macovei a obţinut un scor mult sub așteptări. Se prea poate că asta se datorează în mare lipsei sprijinului de partid (Iohannis, pe de altă parte, a fost sprijinit de o alianță a celor mai importante partide de centru-dreapta din România). Dar cauza se poate ascunde, de asemenea, şi în programul său foarte radical: Macovei propune o reducere şi mai pronunţată a rolului statului în economie și continuarea privatizărilor în condiţiile în care sistemele de asistență medicală și de educație sunt deja groaznic de ponosite. Până și pentru cei care nu i-au citit programul politic, faptul că ea a fost susţinută public de către unele dintre personalităţile publice cunoscute pentru vederile lor ultra neo-liberale a constituit o avertizare.

Programele principalilor candidaţi de centru-dreapta au fost, de fapt, destul de asemănătoare. Toate s-au înscris în mesajul că liberalizarea este incompletă în România și că ce ne trebuie e să sprijinim sectorul de afaceri ca principal motor al dezvoltarării. În ciuda acestor asemănări, conflicte vechi, orgolii și interese personale au împiedicat candidații să formeze o alianţă pre-electorale a dreptei, care ar fi evitat fragmentarea voturilor.

Klaus Iohannis a obţinut cel mai bun rezultat dintre candidaţii dreptei şi pentru că s-a bucurat de sprijinul celei mai puternice forțe politice de centru-dreapta dar şi datorită reputației sale impecabile ca primar al Sibiului. E interesant că Iohannis este cetățean român de origine germană iar acest lucru în România a constituit un avantaj: există un anumit mit al eficienței şi modernităţii germane în conștiința românească pe care Iohannis a reușit foarte bine să-l întruchipeze în faţa electoratului.

E greu de prezis cine va câștiga în al doilea tur de scrutin. La două zile după alegeri, Ponta a anunțat că va fi susținut de partidul de extrema-dreaptă al lui Vadim Tudor, dar e posibil ca până la urma această alianţă să-i dăuneze lui Ponta.

Pe de altă parte, șansele lui Iohannis vor creşte datorită faptului că în primul tur al alegerilor zeci de mii de români din străinătate nu au putut să-şi exprime votul în ciuda faptului că au stat la rând în picioare ore în şir. Şi asta, cel puţin oficial, din cauza unei schimbări în procedura de vot: alegătorii au trebuit să completeze formulare suplimentare, ceea ce a prelungit procesul de votare cu rezultatul că mulţi nu au mai ajuns la cabina de vot.

Mulţi observatori cred că însă că excluderea românilor din străinătate de la vot a fost o mişcare strategică a partidului lui Ponta. Într-adevăr, sondajele arată că dacă s-ar fi luat în calcul doar voturile românilor din străinătate, atunci Iohannis ar fi câștigat cu 46 la sută, iar Ponta ar fi acumulat doar 16 la sută. Stând ore în şir la coadă în fața ambasadelor României din Londra, Paris sau Munchen, românii au scandat „Jos Ponta!” și au promis că se vor întoarce neapărat la al doilea tur de scrutin.

Drama românilor de peste hotare a fost resimţită şi în România, unde subiectul a fost dezbătut intens de mass-media și unde s-au organizat numeroase acțiuni de solidaritate. În unele oraşe, demonstraţiile de solidaritate cu românii din afară au strâns mii de oameni. Excluderea de la vot a românilor din străinătate a convins pe şi mai mulţi că răul absolut e Ponta şi că el trebuie învins cu orice preţ în turul doi.

Cu toate acestea, în ceea ce mă privește, cel mai îngrijorător mi se pare altceva: s-ar putea  că cei doi candidați care se vor confrunta în turul doi al alegerilor prezidenţiale nu sunt atât de diferiţi și nici programele lor nu se deosebesc prea mult între ele. Pe de o parte, Iohannis are o reputaţie mai curată, dar chiar şi el a fost supus unor investigații legate de modul în care familia sa şi-a agonisit o parte din avere.

Mai important însă e faptul că nu cu mult timp în urmă Ponta și Iohannis au fost aliați politici, uniţi de scopul comun de a scăpa de Traian Băsescu. Social-democrații și liberalii au format în 2011 o alianță cu scopul de a-l aduce la putere pe Ponta ca președinte și pe Iohannis ca prim-ministru. Faptul că noi îi considerăm azi cei mai mari rivali nu înseamnă decât că avem o memorie foarte scurtă.

În cele din urmă, așa cum au subliniat unii comentatori, în ciuda unei apartenenţe nominale la „stânga” și la „dreapta”, platformele politice ale celor doi candidați principali sunt, de fapt, foarte asemănătoare. Programul lui Ponta (reprezentând un aşa-numit “stângism pro-business”) nu e nici pe departe o platformă solidă de stânga care ar căuta soluţii pentru injustiţia socială, ci reprezintă mai degrabă un amestec de măsuri pro-săraci şi pro-business, insuficient de bine elaborat. Cele două programe au în plus în comun şi lipsa de concreteţe.

În ciuda emoțiilor puternice provocate de aceste alegeri, rezultatul din 16 noiembrie s-ar putea să nu modifice prea dramatic soarta României. Pentru schimbări esenţiale, ar trebui să trecem dincolo de nivelul luptelor simbolice între bine şi rău. Ar trebui înainte de toate să analizăm serios programele candidaților, să-i forțăm să dezbată problemele reale cu care se confruntă astăzi societatea românească și să ne prezinte propuneri solide. Dar pentru asta încă mai avem de aşteptat.

Publicat original în limba engleză pe www.opendemocracy.net în 4 noiembrie, 2014.

Desen: Teodor Ajder

Traducere din engleză: Teodor Ajder

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s